Boala populară a piciorului de gâscă

Un simptom al piciorului plat este aplatizarea arcului normal prezent al talpii, care este adesea însoțită de o modificare a axei piciorului și a călcâiului. Văzută din exterior, datorită aplatizării bolților, aproape întreaga talpă este în contact cu solul, iar când este privită din spate, călcâiul îndreaptă spre exterior și poate apărea o plângere de durere la picioare sau la picior, genunchi sau chiar durerea coloanei vertebrale. Merită să știm că s-a dovedit că durerea rotunjirii adolescenților este asociată cu picioarele plate.

boala

Bolta piciorului se formează până la vârsta de 10 ani

Este important să știți că este nevoie de timp pentru ca arcul piciorului să apară în timpul creșterii. Acestea încep treptat să se dezvolte pe măsură ce începe mersul și mușchii se întăresc. Absența lor înainte de vârsta de doi ani nu este în niciun caz considerată patologică. Apoi, odată cu creșterea, seiful normal apare de fapt la vârsta de 10 ani, astfel încât apariția unor cazuri reale care necesită tratament înainte de aceasta este extrem de rară. Imaginea caracteristică a câtorva procente din oameni poate rămâne la vârsta adultă ca un călcâi orientat spre exterior, o gleznă înclinată spre interior. Acestea sunt în mare parte fără reclamații, deci de obicei nu necesită tratament.

A fi supraponderal este, de asemenea, un risc

Efortul inadecvat sau excesiv, cum ar fi creșterea în greutate, și anumite ocupații care tensionează în mod specific piciorul pot juca un rol în apariția picioarelor plate. Funcția scăzută a țesuturilor conjunctive și a mușchilor care alcătuiesc piciorul duce la inadecvarea sistemului arcului arcului piciorului. Aici, sunt originile genetice și variațiile structurale.

Când și cum îl tratăm?

Condițiile care necesită o intervenție reală sunt relativ rare. Tratamentul este necesar numai pentru reclamații reale, cum ar fi durerea persistentă, reducerea volumului de muncă, durerea la picioare și, eventual, la genunchi. Prevenirea are însă un rol cheie de jucat. Nu forțați copilul să meargă, lăsați-l să meargă așa cum știe și vrea. Mersul desculț pe suprafețe plane nu este potrivit, dar terenul neuniform (pietriș, nisip, iarbă) este favorabil.