Cum să ne înțelegem copilul adolescent?

Adolescența este o perioadă plină de schimbări și adesea incertitudine, deoarece individul nu mai este un copil, dar nici măcar un adult. Cea mai importantă sarcină a acestei perioade este formarea și consolidarea identității. Dar cum poate un tânăr să afle cine este cu adevărat? Ce schimbări are această eră pentru el? Cum îl înțeleg părinții lor?

Sarcina principală a adolescenței este realizarea și consolidarea unei imagini de sine stabile, a unui sine coerent. Sarcina lor principală este de a afla cine sunt cu adevărat, ce este important pentru ei și, astfel, ce este integrat în sistemul lor de valori. Și acest proces are multe declanșatoare. Nu numai că schimbările fizice și fizice au loc în pragul adolescenței, dar și intelectualitatea și emoționalitatea suferă schimbări serioase. Gândirea, emoțiile și rolurile devin, de asemenea, mai complexe, iar deciziile personale câștigă teren. Și cea mai mare dilemă a adolescenței este atunci când realizarea rolurilor și autorealizarea se ciocnesc.

Modificări comportamentale în adolescență

Nu este o coincidență faptul că adolescenții de multe ori nu ajung acasă la ora stabilită și nu se tem de consecințe. Pe lângă modificările hormonale și fizice, se schimbă și activitatea unei zone a creierului numită amigdala. Rolul principal al acestei structuri poate fi legat de învățare și memorie. În adolescență, această zonă prezintă un nivel mai ridicat de activitate comparativ cu adulții, care

Cu toate acestea, pedeapsa arată o activitate slabă în aceeași zonă comparativ cu adulții, în timp ce activitatea unei structuri numite nucleus accumbens crește în proporție directă cu gradul de recompensă. Astfel, creierul adolescenților este mai sensibil la recompensă, dar mai puțin la pedeapsă, ceea ce se reflectă și în comportamentul lor.

Stresul joacă, de asemenea, un rol semnificativ în viața adolescenților, deoarece schimbările și evenimentele din viață apar ca factori de stres. În schimb, băieții și fetele dezvoltă diferite moduri de a face față. În general, în timp ce fetele calculează cu cel mai prost rezultat al situațiilor și folosesc sprijinul social, băieții se ocupă de probleme într-un mod mai activ și mai agresiv. Cu toate acestea, mecanismele de coping sunt influențate de climatul familial (structura familiei, gradul de încurajare a emoțiilor, cantitatea de conflicte) și influența colegilor și a prietenilor.

În adolescență, relațiile contemporane devin din ce în ce mai importante.

Relațiile familiale și contemporane în adolescență

Odată cu avansarea vârstei lor, prietenii și colegii joacă un rol din ce în ce mai important în sistemul de relații și socializarea adolescenților. Din aceste mass-media, ei selectează și apoi își încorporează modelele în imaginea lor de sine, consolidându-și astfel personalitatea. Baza stabilizării personalității este dezvoltarea gândirii, dar percepția normelor adecvate și cunoașterea cerințelor morale joacă, de asemenea, un rol cheie. Stima de sine pozitivă este, de asemenea, un element esențial în construirea unei identități corecte și stabile. Acesta este motivul pentru care este responsabilitatea părinților să își consolideze copiii adolescenți în reușitele lor, totuși, dacă au performanțe slabe în anumite situații, vor fi, de asemenea, bineveniți. Deși opinia prietenilor devine mai importantă pentru adolescenți, într-un mediu familial de susținere și siguranță, crearea unei imagini de sine pozitive este, de asemenea, mult mai ușoară pentru adolescenți.

Pe măsură ce adolescenții petrec tot mai mult timp cu colegii lor, se simt mai puțin dependenți de adulți. Relațiile de prietenie se vor baza pe un interes comun, valori, loialitate și intimitate. Există, de asemenea, un interes pentru dragoste și relațiile intime.

Sarcina centrală a adolescenței este, prin urmare, obținerea autonomiei, independenței față de restricțiile părintești și crearea controlului asupra propriei vieți. Deși aceasta este o perioadă foarte complexă în viața unei persoane, nu putem prelua povara de la copilul nostru adolescent. De aceea, cel mai bun lucru pe care îl poate face un părinte este să încerce să-și ghideze copilul pe calea către sine cu înțelegere, răbdare și dragoste.

Referințe:

Frances E. Jensen, Amy Ellis Nutt: Adolescent Brain - A Guide to Adolescence, 2016

Michael Cole, Sheila R. Cole: Psihologia dezvoltării, Budapesta, Editura Osiris, 2006

Ferenc Mérei, Ágnes V. Binét: Pediatric Psychology, Budapesta, Medicina Kiadó, 2016