De la inițierea mantrei

De ani de zile de când am plecat pe drum, mă uit doar când vin și plec în lume, și totuși ajung în continuare la ... situații și oameni care mă forțează în genunchi din nou și din nou. Deși am crezut deja că am trecut peste asta ... Situația existentă, mesajul de a sta în genunchi, îmi înclină capul înainte. El așteaptă să-mi pun la îndoială sentimentele, situația sau destinul, Doamne ...

Îngenunchiez și cer Universului să mă ajute să înțeleg. Ajută-mă să înțeleg ce se întâmplă acum și de ce mi se întâmplă acum? Ce îmi spune această situație despre această afecțiune?! Stau așezat! Nu primesc un răspuns. Mă duc, mă caut acum. Caut greșeli unde și ce am „stricat”. Sunt singur, sunt liniștit, ascult. Caut răspunsurile în tăcere. Fac o practică de meditație!

Deodată, o voce sună în mine:

"UMILINŢĂ…"

sunt cei cu care s-a născut, în cineva în care s-a născut. Nici măcar nu știam conceptul de mult.
Umilința, care este necesară vieții și situațiilor care forțează genunchiul.
Smerenia care este necesară pentru ca propriul meu tip să nu scape, nu renunță.
Umilința de a înțelege și de a crede că a fi acolo și a face ceea ce fac, și așa cum îl știu, este valoros și are sens. Pentru că exact asta pot face acum în situația mea de viață.

Deci, vocea interioară spune „Umilință ...” lasă-mă să mă aplec și mai adânc, să fiu și mai înțelegător, să dau și mai mult din mine!

Observ că nici nu mai îngenunchez, mă culc pe burtă pe podea, lacrimi și sudoare îmi picură pe față ... Sufer. Sufer ca un câine. Sufăr. Sufar.

Aștept cu nerăbdare să vină răscumpărarea și vocea spune:

"RIDICE ÎN PICIOARE!"

Voi sta în continuare! Sunt singur, lăsat singur, nimeni altcineva nu poate fi cu mine aici. Cel care nu iubește pentru că i-ar face rău ceea ce vede, l-ar face rău că eu am rănit atât de mult acum. Celui căruia nu-i place nu poate fi aici pentru că nici măcar nu-l poate obține de la mine ... Nu-i pot da să arate ce a cauzat această situație în mine.

Sunt singur în propria mea pustie sterpă, sufăr. Totul doare, toată RECUNOAȘTEREA doare. Cuvinte rostite și nerostite, propoziții completate și neterminate. Viața mea, una singură a mea, pe care am ales-o acum câteva decenii, este undeva acolo sus.

În mod neașteptat, apare întrebarea în mine:

Chiar am ales asta, am însemnat o astfel de viață pentru mine? Unde și ce greșesc?

Ajut, ofer servicii și asistență. Sunt încă lângă el! Iubesc și mă conectez cu dragostea cât pot. Înțeleg și accept. Iert și îți dau din nou o șansă. Mă ridic și încep din nou. Pentru că știu că o pot face, o pot face. Pentru că din adâncul inimii, simt că te iubesc. Apoi cad din nou în genunchi, sunt din nou la pământ. În interior, simt că acesta este destinul meu?! Cine a zis asta?

Ascult, aștept un răspuns! Răspunsul nu vine, așa că aș putea crede că spun doar toate astea. Cred că așa trebuie să mă abordez și acesta este destinul meu. Și dacă aș crede, pot să o schimb. Îmi pot schimba atitudinea, viziunea, atitudinea. Pentru că am voință liberă și alegere!

În ultima lună, m-am transformat din interior, m-am schimbat. Eu însumi sunt doar un observator al acestei schimbări constante. Acum sunt hotărât, mă voi ridica în picioare și, de acum înainte, voi iubi pe toată lumea cu o inimă (suflet) purificată și mă voi conecta cu dragostea. Ajut, susțin și dau dragoste. Înțeleg și cu răbdare, îmi accept situația. L-am creat, deci numai eu îl pot rezolva, îl pot ierta și îi pot oferi din nou o șansă. Mă ridic și încep pentru că o pot face!

Spre deosebire de înainte, nu oricând și pentru oricine sau orice altceva. Așa că sunt și eu acolo, pentru că așa este foarte bine și pentru mine. Nu mai ești doar tu, te văd, mă văd deja și de acum înainte mă conectez de la mine. Am învățat lecția, a durat mulți ani, dar acum am învățat-o pentru totdeauna. Cu siguranță, pentru totdeauna.

„În fiecare moment, dăruiește dragostea oamenilor” și, mai presus de toate, o fac atunci când crește, cere, judecă și așteaptă. Îmi zâmbesc liniștit (acest lucru declanșează o schimbare hormonală în mine), mă învăț că această acțiune îmi afectează și corpul. Dau și primesc. După cum pot.

Acum știu că nu m-am mai văzut de ani de zile, nu am simțit durerea pe care au provocat-o alții și situațiile sau le-am provocat. M-am lamurit acum! Simt și realizez că am deja suficientă smerenie în viață pentru mine. Vă mulțumesc foarte mult pentru asta!

Mă regăsesc aici pe pământ și în picioare. Am plecat, făcându-mi îndatoririle într-un rând pentru care m-am născut. Deschide din nou ușa inimii mele! Iert și îți dau din nou o șansă. Pentru că îndrăznesc să uit și să mă retrag în viață ... „cu tine”.

Eu, în sfârșit sunt! Am pornit și dacă ne întâlnim chiar și pentru un moment nu depinde decât de atitudinea ta față de mine. Dacă există iubire în inima ta, există iubire în tine, atunci ne vom întâlni.

Cred că nu există nicio întâlnire accidentală! Pentru cei care au o singură cale, soarta îi reunește și le oferă întotdeauna o nouă oportunitate. Până atunci, meseria mea este una. Lucrează pe mine pentru a accepta, a înțelege, a da drumul și a UITA. Voi face asta acum fără despăgubiri. Singur și cu răbdare, aștept cu nerăbdare să vă revăd când va veni momentul și „accidental”! Pot să mă conectez cu tine cu dragoste pură.

Iert și îți dau din nou o șansă.

„Pe vremuri, dacă ceva nu mergea bine, era reparat frumos, nu aruncat”.

Îmi asum slujba, provocarea, să-mi vindec rănile și să vă vindec rănile. "TOTUL ESTE MAI UȘOR ÎMPREUNĂ!" Este nevoie de perseverență, răbdare, multă practică și timp. Cred în mine și în dreptatea vieții!