BLOGOGRAFIE, blog zilnic

Sâmbătă, 26 septembrie 2020

GÁBOR IVÁNYI: NU POATE FI FUGIT

Anul viitor voi avea șaptezeci de ani, începând să fiu într-o stare adecvată vârstei mele. Aceasta include faptul că o componentă se descompune - devine chiar de neînlocuit - dar nu există probleme de sănătate fatale de niciun fel. Aș mărturisi dacă aș fi făcut-o. György Bálint, care ne-a părăsit recent, a spus că vrea să trăiască cât poate lucra. Nu formulez astfel de așteptări pentru Creator: atâta timp cât vrea el, sunt gata să trăiesc. Această oportunitate este bună și frumoasă. Nu lumea este bună și frumoasă, ci pot intra în ea în felul meu. Fapt și adevăr, trebuie să-mi dau seama că pot să mă descurc mai puțin decât am făcut-o în anii 1970, când am avut un conflict cu acel alt sistem cu un singur partid.

Guvernul a redus recent sprijinul statului drastic pentru școlile lor care educă copiii săraci. Pe strada Dankó din Józsefváros, unde vorbim, au vrut să oprească alimentarea cu gaz a instituțiilor lor care alimentează și persoanele fără adăpost. Afară, păzesc civili formați din voluntari. El este într-o stare de asediu?

După ce prim-ministrul este în permanență în război, nu numai în retorica sa, ci și în acțiunile sale, forțând burghezia, inclusiv biserica noastră și organizațiile noastre neguvernamentale, care doresc pur și simplu să trăiască și să-și facă treaba pentru a se apăra, este potrivit să spunem că este ca un asediu. Da, ne simțim într-un castel asediat.

Frăția evanghelică maghiară pe care ați condus-o a fost privită pe nedrept de rangul său ecleziastic. Ați spus în mai multe locuri că ați pierdut resurse semnificative, așa că ați acumulat datorii de utilități publice: totuși, statul vă datorează de multe ori asta, miliarde.
Începuse deja în vară că doreau să demonteze contoare de gaz în mai multe locuri. Am scris companiei de stat care se ocupă de aceasta, să nu o facă, pentru că pune în pericol sănătatea multora, cerem răbdare, statutul nostru de biserică este stabilit.

De ce? In progres?
Ne-am îndreptat către Strasbourg, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și vom continua să facem acest lucru dacă nu putem face lucrurile acasă. Procedura are un termen destul de lung: se așteaptă să dureze doi ani până să câștigăm din nou un proces împotriva statului maghiar. Până atunci, trebuie să o scoatem cumva. Nu vrem nimic mai mult în propria noastră țară decât să ajutăm oamenii care au nevoie și să ne ținem de drepturile noastre fundamentale.

Au primit gesturi prietenoase dintr-un loc la care nu se așteptau?
Chiar și acolo unde funcționarii care au depus un jurământ de loialitate față de guvern lucrează, ei văd problema și se simt alături de noi. Este demn de remarcat faptul că Utilitățile Naționale au decis zilele trecute într-o declarație unilaterală să nu oprească alimentarea cu gaze până în aprilie a anului viitor, până la sfârșitul sezonului de încălzire. Ei știu că nu ne-am daturat plătindu-ne facturile din neglijență umană. Au înțeles că nu am risipit banii. Nici măcar nu am cumpărat un mic tramvai pentru noi. Asta îmi amintește: nu mi-am putut îndeplini promisiunea că vom vinde renovarea locului de joacă din Gemzsén, județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, în această vară. Nu am avut unul sau două milioane de forinți pentru asta.