Keith Chen Keith Chen Poate afecta capacitatea limbii noastre de a salva subtitrări TED Talk și

Criza financiară economică globală a aprins interesul public pentru una dintre cele mai vechi probleme din economie, datând cel puțin din vremurile dinaintea lui Adam Smith. Pe de altă parte, deoarece se poate explica faptul că țările cu economii și instituții aparent similare pot prezenta comportamente de austeritate radical diferite?

Ei bine, mulți mari economiști și-au petrecut întreaga viață discutând această problemă și am făcut deja progrese enorme în acest domeniu și deja înțelegem multe despre asta. Despre ceea ce vreau să vă vorbesc astăzi este o mulțime de noi ipoteze nedumeritoare și câteva noi descoperiri surprinzător de puternice, de care eu însumi am tratat, despre relația care poate exista între structura limbajului vorbit și dorința de a salva. Mai întâi permiteți-mi să vă povestesc puțin despre ratele de economisire, puțin despre limbă, apoi despre relația dintre cele două.

Să începem imediat cu țările membre ale OCDE, adică Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Țările OECD în ansamblu ar trebui privite ca fiind cele mai bogate și mai industrializate țări din lume. Prin aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, aceștia și-au reafirmat angajamentul comun față de democrație, piețe deschise și liber schimb. În ciuda tuturor acestor similitudini, putem observa diferențe uriașe în dorința de a economisi.

Deci, în partea stângă a acestui grafic, putem vedea că multe țări membre ale OCDE economisesc mai mult de un sfert din PIB-ul lor în fiecare an, iar unele țări membre ale OCDE economisesc mai mult de o treime din PIB-ul lor în fiecare an. În partea dreaptă a graficului, Grecia se află pe cealaltă parte. Și, după cum puteți vedea, în ultimii 25 de ani, Grecia abia a reușit să economisească mai mult de 10% din PIB-ul său. Desigur, trebuie să observăm că SUA și Marea Britanie sunt chiar alături.

Acum că am simțit diferențele uriașe ale ratei de economisire, este posibil ca limba să aibă vreo legătură cu aceste diferențe? Permiteți-mi să vă povestesc puțin despre modul în care diferă limbile în elementele lor de bază. Lingviștii și oamenii de știință cognitivi împing această problemă de câțiva ani. Apoi voi vorbi despre relația dintre cele două comportamente.

După cum probabil ați observat majoritatea dintre voi, eu sunt chinez. Am crescut în Midwesternul Statelor Unite. Și ceva ce mi-am dat seama foarte devreme a fost că limba chineză m-a forțat să vorbesc destul de diferit și - de fapt, mai fundamental - în orice mod mic, dar m-a făcut să gândesc complet diferit despre familie.

Cum este posibil acest lucru? Iată un exemplu. Presupunem că vorbim și vă prezentăm unchiului meu. Ai înțeles exact ce tocmai am spus în engleză. Cu toate acestea, dacă ar vorbi chineza mandarină, nu cred că aș beneficia de acest lux. Nu aș putea să transmit atât de puține informații. În acest caz, propria mea limbă m-ar determina să furnizez o cantitate semnificativă de informații suplimentare în loc să spun doar „El este unchiul meu aici”. Limba mea proprie m-ar face să împărtășesc și dacă acesta este unchiul meu din linia maternă sau paternă, dacă sunt unchi prin căsătorie sau naștere și dacă acest om este fratele tatălui meu, indiferent dacă este mai tânăr sau mai în vârstă decât tatăl meu. Acestea sunt toate informațiile obligatorii. Limba chineză nu permite ignorarea acesteia. Și, de fapt, dacă vreau să vorbesc corect, limba chineză mă face să mă gândesc la asta tot timpul.

Ei bine, ceea ce mă impresionează infinit în copilărie și cu atât mai mult astăzi, în calitate de economist, este că aceste diferențe afectează și modul în care anumite limbi exprimă timpul. De exemplu, dacă vorbesc engleză, trebuie să vorbesc gramatic diferit atunci când vorbesc despre ploaia trecută, „Ieri a plouat”, acum plouă, „Plouă doar” sau viitoarea ploaie „Mâine va ploua”. Este important să rețineți că limba engleză necesită mult mai multe informații cu privire la momentul acțiunilor. De ce? Pentru că trebuie să iau în considerare și să clarific la ce mă refer când spun „Va ploua”, „Va cădea”. Pur și simplu nu este acceptabil în engleză să spui „Tomorrow is falls”.

În schimb, am spune aproape exact acest lucru în chineză. Un vorbitor de chineză poate spune de fapt ceva care poate părea foarte ciudat pentru urechile engleze. Ei pot spune „Ieri cădea”, „Acum cade”, „Mâine cade”. Mai profund, limba chineză nu împarte spectrul de timp în modul în care limba engleză ne obligă constant să vorbim corect.

Se observă această diferență lingvistică numai în limbi conectate la distanță precum engleza și chineza? De fapt nu. După cum mulți dintre voi din cameră știți cu siguranță, engleza este o limbă germanică. Ceea ce poate nu ați observat este că engleza este de fapt separată. Aceasta este singura limbă germanică care necesită acest lucru. De exemplu, majoritatea celorlalți vorbitori de limbă germană pot vorbi despre ploaia de mâine complet calm, spun „Morgen regnet es” = mâine cade, care pentru o ureche engleză sună aproape la propriu: „Plouă mâine” = mâine cade.

Toate acestea m-au determinat, ca economist comportamental, să fac o mulțime de presupuneri nedumeritoare. Poate gândirea noastră despre timp să fie influențată de modul în care îl exprimăm gramatical și afectează tendințele comportamentale pe termen lung? Vorbeai engleză, care este centrul viitorului. Și asta înseamnă că, de fiecare dată când vine viitorul sau orice eveniment urmează, ești obligat din punct de vedere gramatical să îl separi de prezent și să îl tratezi ca pe ceva fundamental diferit. Acum, să presupunem că această diferență viscerală ne obligă să separăm subtil viitorul de prezent de fiecare dată când vorbim. Dacă acest lucru este adevărat și simțiți că viitorul este chiar mai departe și diferit de prezent, va face mai greu să salvați. Cu toate acestea, dacă vorbim o limbă fără viitor, vorbim despre prezent și viitor în același mod. Dacă aceste lovituri subtile ne încurajează să simțim același lucru despre ele, va face mai ușor să economisim.

Ei bine, aceasta este o teorie ciudată. Sunt profesor, așa că sunt plătit să produc teorii ciudate. Dar cum începem să testăm o astfel de teorie? Ei bine, am început prin răsfoirea literaturii lingvistice. Și interesant, totuși, există o mână de oameni care vorbesc o limbă fără viitor în fiecare colț al lumii. Ceea ce înseamnă că există la fel de mulți oameni în Europa care vorbesc o mână de limbi fără viitor. Interesant este că, atunci când încercăm să începem ceva cu datele, se dovedește că aceștia sunt printre cei mai buni economisitori din lume în ansamblu, vorbind oameni de limbi fără viitor în toate părțile lumii.

Referindu-ne doar la câteva, să ne uităm din nou la cifra GEFSZ despre care am vorbit deja. După cum putem vedea, aceste coloane cresc în mod sistematic și sunt lăsate în mod sistematic spre stânga în comparație cu aceste coloane, care sunt membri OECD care vorbesc o limbă care are viitor. Deci, care este diferența medie? Economisesc 5 puncte procentuale din PIB-ul dvs. în fiecare an. În 25 de ani, acest lucru va avea efecte semnificative pe termen lung asupra bunăstării națiunii dvs.

Ei bine, deși aceste rezultate sunt sugestive, țările pot diferi în atât de multe alte moduri. că uneori este foarte, foarte greu să găsești o justificare pentru toate aceste posibile diferențe. Ceea ce vă voi arăta acum este ceva cu care m-am angajat de un an încoace, încercând să adun toate datele mari pe care le putem accesa doar ca economist și încerc să descopăr toate diferențele posibile, în speranța de a rupe această conexiune. Și cu un singur rezumat, indiferent cât timp îl voi forța, nu va funcționa. Permiteți-mi să vă arăt cât de mult putem merge.

Luați toate datele, conectați-le împreună și obțineți această hartă. Ceea ce vedeți este 9 țări din întreaga lume care au o populație semnificativă care vorbește limbi non-viitoare și viitoare la nivel nativ. Voi crea perechi compatibile statistic între familii care sunt aproape identice în fiecare dimensiune pe care o pot măsura și apoi voi examina dacă relația dintre limbă și economii este menținută chiar și după ce am verificat toate aceste niveluri.

Dar care sunt caracteristicile pe care le putem verifica? Ei bine, voi compara familiile în funcție de locul lor de naștere și de reședință, datele demografice - sexul, vârsta - veniturile din propria țară, educația și, în mare măsură, structura lor. După cum se dovedește, există șase moduri diferite în care cineva poate fi căsătorit în Europa. Și pentru a fi mai ilustrativ, descompun și acest lucru în funcție de religie, ceea ce înseamnă 72 de categorii religioase în lume, deci este suplimentar ilustrativ. Există 1,4 miliarde de moduri diferite în care poate arăta o familie.

De fapt, tot ce voi spune de acum înainte este doar o comparație a acestor familii aproape identice. Am ajuns cât mai aproape posibil de ideea de a găsi două familii deopotrivă la Bruxelles care să corespundă fiecăreia dintre aceste dimensiuni, dar una vorbește flamandă, iar cealaltă franceză sau două dintre familiile care locuiesc în districtul rural din Nigeria. Una vorbește hausa, cealaltă vorbește igbo.

Ei bine, chiar și după un nivel atât de minuțios de control, vorbitorii de limbi fără viitor pot economisi mai mult? Da, chiar și după acest nivel de control, vorbitorii de limbi fără viitor sunt raportate cu 30% mai multe șanse să fi făcut economii în acel an. Ar putea avea acest lucru efecte cumulative? Ei bine, da, până se pensionează, oamenii care vorbesc limbi fără un viitor care au un venit constant se pot retrage cu 25% mai multe economii.

Este posibil să transportați aceste date mai departe? Da, pentru că, așa cum v-am spus, colectăm de fapt multe date despre sănătate în calitate de economist. Acum, cum poate gândirea noastră despre economisire să fie legată de sănătate? Ei bine, gândește-te doar la fumat. Fumatul este, în sens figurat, o economie negativă. Dacă economisirea înseamnă suferință prezentă pentru plăcerea viitoare, atunci fumatul este exact opusul. Plăcerea actuală, suferința viitoare. Deci, ceea ce ne putem aștepta este efectul opus. Și exact așa este. Cei care vorbesc o limbă fără viitor sunt cu 20-2% mai predispuși să fumeze la un moment dat comparativ cu aceleași familii și sunt cu 13-17% mai predispuși să fie supraponderali până la pensionare și sunt cu 21% mai predispuși să folosească prezervativul în timpul ultimului act sexual. Aș putea enumera și enumera în continuare diferențele care pot fi găsite. Este aproape imposibil să nu găsim o formă de comportament de frugalitate în care aceste efecte puternice să nu fie prezente.

Colegii mei de lingvistică și economie de la Yale tocmai au început această lucrare și explorează de fapt, înțelegând modalitățile care, ca urmare a acestor șocuri subtile, ne fac să ne gândim la viitor mai mult sau mai puțin de fiecare dată când vorbim. Și scopul final este că, odată ce înțelegem că aceste efecte subtile ne pot influența procesul de luare a deciziilor, dorim să le putem oferi oamenilor instrumentele pentru a deveni în mod conștient mai frugali și a investi mai conștient în propriul lor viitor.