Meningita

Inflamația membranelor creierului și/sau măduvei spinării, care în majoritatea cazurilor este însoțită de inflamația creierului și/sau măduvei spinării. Meningita purulentă este o inflamație a meningelor cauzată de puroi, meningita seroasă este o inflamație a meningelor cauzată în principal de viruși, rareori bacterii sau ciuperci.

Incidența meningitei

Meningita purulentă și virală poate apărea la orice vârstă. Unele bacterii provoacă meningită numai la nou-născuți, ciupercile cauzând imunodeficiență la pacienți. Unele virusuri vă îmbolnăvesc sezonier (de exemplu, virusul căpușelor).

Cauzele meningitei

Unele microorganisme preferă să atace sistemul nervos (agenți patogeni neurotropi), dar practic orice agent patogen poate crea o infecție, cu condiția să traverseze bariera hematoencefalică care protejează sistemul nervos. Inflamația sistemului nervos afectează întotdeauna întregul sistem nervos central, diviziunea sa în meningită și encefalită indică doar dominanța structurii afectate. Agentul patogen poate fi o bacterie, un virus, o ciupercă, un parazit. Meningita se poate dezvolta la indivizi sănătoși, atât pe baza unei tulburări anatomice, cât și într-o stare imunodeficientă. Bacteriile pot provoca meningita purulentă în principal prin fluxul sanguin, dar prin răspândirea directă din formulele din jur. Virușii cauzează de obicei meningita non-purulentă prin infecție cu picături, cale fecal-orală sau mediată de vector (de exemplu, căpușă). Ciupercile provoacă infecție în principal la persoanele cu deficiențe imunologice. De asemenea, trebuie menționată meningita asociată cu tuberculoza.

Cele mai frecvente bacterii care cauzează meningita sunt Streptococcus pneumoniae (pneumococcus), Neisseria meningitidis (meningococcus), Haemophilus influenzae, Listeria monocytogenes și, în copilărie, Escherichia coli, precum și Streptococcus din grupul B. Meningita cauzată de boala Lyme, tuberculoza, leptospiroza poate fi împărțită în grupuri separate. Meningita virală este cel mai frecvent cauzată de virusul căpușelor, enterovirusurile, virusul LCM, herpesvirusurile, dar virusul gripal și adenovirusurile pot fi factori patogeni printre mulți alți viruși.

Simptomele meningitei

Simptomele frecvente ale meningitei includ febră, cefalee, greață și vărsături, pierderea poftei de mâncare, neliniște, iritabilitate, evitare ușoară, dureri de spate.

Simptomele sistemului nervos ale meningitei includ pierderea cunoștinței, convulsii, simptome focale ale sistemului nervos, ocluzia gâtului și simptome de excitare meningeală. În copilărie, meningita și alte stări de rău inexplicabile cu convulsii febrile recurente pot indica meningită.

În cazul evenimentelor și plângerilor anterioare meningitei, istoricul sinusurilor purulente, urechii medii și chinitei, leziunea craniană, neurochirurgia, mușcăturile de căpușe, contactul animalelor, evenimentele nou-născuților în cazul nou-născuților sunt esențiale.

Cursul meningitei

Deoarece meningita poate fi cauzată de o varietate de agenți patogeni, evoluția bolii poate fi variată. Distingem între cursul acut și subacut, rar cronic. Meningita purulentă este de obicei o boală care pune viața în pericol, care, în multe cazuri, este însoțită de insuficiență multiplă de organe și infecție a sângelui. Meningita purulentă poate fi vindecată complet cu un tratament complex, dar în unele cazuri se pot dezvolta complicații (abces cerebral) și leziuni permanente (surditate, epilepsie), iar rezultatele fatale nu sunt mai puțin frecvente. Într-o infecție cauzată de Neisseria meningitidis (Meningococcus), infecția fluxului sanguin (sindromul Waterhouse - Friedidersen) duce adesea la moarte înainte de meningită. Cursul meningitei cauzate de viruși, de obicei cu simptome mai ușoare, este mai favorabil, deși unele infecții virale pot provoca boli prelungite și/sau simptome reziduale. Doar la pacienții imunocompromiși apare meningita fungică, care este o boală foarte severă.

Diagnosticul meningitei

În caz de suspiciune clinică de meningită, trebuie efectuat un test de apă pe creier într-o instituție desemnată, care poate fi obținut prin robinetul spinal (puncție lombară). În timpul analizei chimice a probei, pot fi determinate anomalii caracteristice meningitei. Examinarea microbiologică (de exemplu, cultură, detectarea antigenului) și virologică a lichidului cefalorahidian are ca scop detectarea agentului patogen. Poate fi necesară și scanarea imagistică (CT, RM, ultrasunete).

Terapie pentru meningită

Terapia intensivă și tratamentul cu antibiotice sunt necesare pentru meningita purulentă. Rezolvarea chirurgicală a unei anomalii anatomice sau a unei infecții poate fi, de asemenea, justificată. În meningita non-purulentă, nu există terapie cauzală în majoritatea cazurilor. Adesea se vindecă de la sine, însă intră în joc tratamente suplimentare (scăderea tensiunii arteriale, steroizi, repaus la pat etc.). În cazul infecției cu herpesvirus, este necesară o terapie antivirală specifică, aciclovir.

Prevenirea meningitei

Unele tipuri de meningită pot fi prevenite prin vaccinare.

Vaccinări recomandate: vaccinare activă împotriva N. meningitidis A, C, Streptococcus pneumoniae, virusul căpușelor, virusul varicelei

Vaccinări obligatorii: împotriva gripei Haemophilus b, împotriva virusului oreionului, împotriva poliovirusului

Profilaxia antibioticelor: În cazul meningitei cauzate de N. meningitidis și tuberculoză, antibioticele trebuie administrate celor în contact strâns cu pacientul.

Viața cu meningită

Pacienții cu meningită purulentă necesită îngrijire ulterioară complexă (neurologie, otorinolaringologie, kinetoterapeut, oftalmologie, medic generalist) și urmărire.

După recuperarea completă, viața normală poate fi reluată.

Alte informații despre meningită

Dacă se suspectează meningită, pacientul trebuie internat în spital. În caz de eclampsie infantilă recurentă, stare proastă care nu este explicată din alte motive, trebuie luată în considerare meningita.