Este Miercurea Cenușii

Miercurea Cenușii, a doua zi după perioada carnavalului, în religia creștină, începutul Postului Mare înainte de Paște cade pe 6 martie anul acesta. Această sărbătoare emoționantă este miercurea celei de-a șaptea săptămâni înainte de Paște, cea mai timpurie dată posibilă este 4 februarie și nu mai târziu de 10 martie. În Miercurea Cenușii, Biserica le reamintește credincioșilor trecătorii vieții și îi cheamă la pocăință.

Începutul Postului Mare, Miercurea Cenușii nu este o sărbătoare biblică, ci o zi specială a întregului an bisericesc, denumirea latină a sărbătorii este quadragesima (patruzecea).

Sărbătoarea, perioada de rugăciune de patruzeci de zile și postul de aducere aminte al postului și suferinței de patruzeci de zile a lui Isus în pustie.

Deoarece biserica nu consideră duminica, ziua Domnului, ca fiind o zi de post, în Biserica Apuseană, perioada de pregătire pentru Paște începe miercuri înainte de prima duminică, deci de la Miercurea Cenușii până la Duminica Paștelui, numărul zilelor de post este doar patruzeci. Culoarea liturgică a perioadei este violet, simbolizând pocăința.

Cardinalul Péter Erdő desenează o cruce cu cenușă pe fruntea participanților la ceremonie la Liturghia de miercuri de cenușă desfășurată în Bazilica Esztergom pe 5 martie 2014.
Foto: Koszticsák Szilárd/MTI

Postul - abstinența de a mânca în anumite zile - a fost prezent în viața creștină încă din primele zile. Postul dinaintea Paștelui a avut loc inițial exclusiv în Vinerea Mare și Sâmbăta Mare, iar din 336 a inclus o săptămână, Săptămâna Mare. Restricția de masă de patruzeci de zile, care durează de la Miercurea Cenușii până la Duminica Paștelui, s-a dezvoltat treptat începând cu secolul al IV-lea, devenind un obicei la începutul secolului al VII-lea, apoi în 1091 în secolul al II-lea. Papa Orban a adoptat-o și ea. Biserica Catolică a relaxat acum fostele reguli stricte de post.

În prima biserică, în prima zi de pregătire pentru pocăință, în Miercurea Cenușii, păcătoșii îmbrăcați în episcop îmbrăcați în sac au fost conduși la templu de către episcop. După ce s-a rugat psalmii pocăinței, el le-a presărat cenușă pe cap și i-a izgonit din templu, exact când Dumnezeu a alungat prima pereche de oameni din Paradis. Deportaților nu li s-a permis să intre în biserică decât Joi Mare. Ca semn al pocăinței lor, unii au luat asupra lor semnul cenușii, cenușa la Consiliul de la Benevento din 1091 II. Papa Orban a ordonat-o ca un semn vizibil de pocăință pentru credincioși.

Stropirea cu cenușă este un simbol străvechi al pocăinței, deoarece cenușa avertizează despre moarte, despre moarte.

O femeie la Liturghia de Miercurea Cenușii.
Foto: Luis Acosta/AFP

După Liturghie, preotul sfințește cenușa pisicilor consacrați din anul precedent, care au fost inițial stropite pe capul bărbaților, cu o cruce desenată pe fruntea femeilor; astăzi pentru ambele sexe ceremonia constă din aceasta din urmă, în timp ce preotul spune: „Amintește-ți, omule, că ești praf și vei fi praf” (Memento homo, quia pulvis es, in pulverem revertis).

Miercurea Cenușii se mai numește Miercuri de Post, Miercuri uscate sau Miercuri uscate.

A II. disponibil pentru Conciliul Vatican din 1966, împreună cu Vinerea Mare, este o zi strictă de post pentru credincioșii catolici, ceea ce înseamnă că credincioșilor li se permite apoi să mănânce doar de trei ori - fără carne atunci - și doar o dată cu o masă mai completă. (Pacienții cu vârsta sub 18 ani și peste vârsta de 60 de ani, pacienții, femeile însărcinate, mamele care alăptează și practicienii anumitor profesii sunt scutiți de acest lucru.)

Postul, numit și postul de patruzeci de zile, începe în Miercurea Cenușii și durează până Sâmbăta Mare, dar biserica ne învață că postul fizic singur nu este suficient, autocontrolul trebuie practicat și în alte privințe. Această perioadă poate servi ca o modalitate pentru credincioși să învețe să-și controleze dorințele, să-și aprofundeze credința înainte de Paști, când creștinii sărbătoresc mântuirea. După cum a spus Sf. Augustin:

„Postul purifică inima, luminează intelectul, întărește voința, slăbește senzualitatea, frânează dorințele, stinge torțele pasiunilor și aprinde lumina purității”.

Conform credinței populare, cel care cenușează nu va avea dureri de cap. Ocazional, repatriații din biserică își frecau fruntea cu cei rămași acasă, astfel încât durerea de cap să-i evite și pe ei. Cele trei zile dintre Miercurea Cenușii și prima duminică din Postul Mare au fost numite „săptămâna nimicului”, „săptămâna trunchiată”. În unele locuri, joi de după Miercurea Cenușii a fost numit „joi gras” sau „joi devorant”, deoarece în acea zi, s-a permis din nou să se mănânce carne pentru a mânca resturile de carnaval. În Ungaria, restaurantele organizează o campanie care oferă reduceri mari în această zi numită Gluttonous Thursday.

Imagine de copertă: Attila Farkas, un preot catolic, desenează o cruce pe fruntea unui credincios la o Liturghie de miercuri de cenușă desfășurată la Bazilica Sf. Ștefan pe 10 februarie 2016.