Modelarea mai multor obiective: preferințele sistemului electoral în Ungaria în 1989

Articole originale

Articol complet
Cifre și date
Citații
Valori
Reimprimări și permisiuni
Obțineți acces /doi/full/10.1080/09668130500301626?needAccess=true

Mulțumiri

Autorul îi este recunoscător lui Herbert Kitschelt, Iain McLean, Mark Schaan și Stephen Whitefield pentru comentarii asupra proiectelor anterioare ale acestui articol. Responsabilitatea pentru orice erori rămâne a lui.

Note

1 A se vedea, de exemplu, Kenneth Benoit și John W. Schiemann, „Alegerea instituțională în noile democrații: negocierea legii electorale din 1989 a Ungariei”, Journal of Theoretical Politics, 13, 2, aprilie 2001, p. 153 - 182; Kenneth Benoit și Jacqueline Hayden, „Schimbarea și persistența instituțională: evoluția sistemului electoral al Poloniei, 1989 - 2001”, Journal of Politics, 66, 2, mai 2004, p. 396 - 427; Josep M. Colomer, „Strategii și rezultate în Europa de Est”, Jurnalul Democrației, 6, 2, aprilie 1995, p. 74 - 85; Josep M. Colomer, Tranziții strategice: teoria jocurilor și democratizarea (Baltimore, Johns Hopkins University Press, 2000); Gerald M. Easter, „Preferința pentru prezidențialism: schimbarea regimului postcomunist în Rusia și INS”, Politica mondială, 49, 2, ianuarie 1997, p. 184-211; Timothy Frye, „O politică de alegere instituțională: președinții post-comuniste”, Studii politice comparative, 30, 5, octombrie 1997, p. 523 - 552; Barbara Geddes, „Inițierea noilor instituții democratice în Europa de Est și America Latină”, în Arend Lijphart și Carlos H. Waisman (eds), Proiectarea instituțională în noile democrații: Europa de Est și America Latină (Boulder, Westview Press, 1996), p. 15 - 41; John Schiemann, „Originile negociate ale sistemului electoral maghiar”, în András Bozóki (ed.), Discuțiile de la masa rotundă din 1989: Geneza democrației maghiare (Budapesta, Central European University Press, 2002), pp. 165 - 189; Matthew Soberg Shugart, „Relația inversă între puterea partidului și puterea executivă: o teorie a alegerilor constituționale ale politicienilor”, British Journal of Political Science, 28, 1, ianuarie 1998, p. 1 - 29.

2 Sarah Birch și colab., Întruchiparea democrației: proiectarea sistemelor electorale în Europa post-comunistă (Basingstoke, Palgrave Macmillan, 2002); Kenneth Ka-Lok Chan, „Idealism versus realism în alegerea instituțională: explicarea reformei electorale în Polonia”, Politica vest-europeană, 24, 3, iulie 2001, pp. 64 - 88; Jon Elster, Claus Offe și Ulrich K. Preuss, Proiectare instituțională în societățile post-comuniste: reconstruirea navei pe mare (Cambridge, Cambridge University Press, 1998); Arend Lijphart, „Democratizarea și alegerile constituționale în Ceho-Slovacia, Ungaria și Polonia, 1989 - 1991”, Journal of Theoretical Politics, 4, 2, aprilie 1992, p. 207-233; Thomas F. Remington și Steven S. Smith, „Teoriile instituțiilor legislative și organizarea Dumei rusești”, Revista Americană de Științe Politice, 42, 2, aprilie 1998, p. 545 - 572.

3 Elster citează preferințele sistemului electoral al Forumului Civic ca „un contraexemplu important la propunerea conform căreia mișcările politice favorizează sistemele electorale care le favorizează” (Jon Elster, „Tranziție, constituire și separare în Cehoslovacia”, Arhivele sociologiei europene, 36, 1, 1995, p. 105 - 134 la p. 113). De fapt, politica internă a Forumului Civic însemna că imaginea era mai complexă decât presupune el. Cu toate acestea, pentru unii din cadrul Forumului Civic, afirmația lui Elster este valabilă. Vezi discuțiile din procesele-verbale ale întâlnirilor dietei Civic Forum din ianuarie și februarie 1990: Zápis ze Sněmu Občanského out, 6. ledna 1990 [Proces-verbal al dietei Civic Forum, 6 ianuarie 1990], mimeo, pp. 5 - 10; Zápis ze Sněmu Koordinačniho centra Občanského out dne 3.2.1990 [Proces-verbal al dietei Centrului de coordonare al forumului civic, 3 februarie 1990], mimeo, pp. 4 - 6 și 14 - 16; Închiderea Centrului de coordonare a statelor membre la 17 februarie 1990 [Proces-verbal al dietei Centrului de coordonare al forumului civic, 17 februarie 1990], mimeo, p. 13.

4 Michael H. Bernhard, „Alegerea instituțională și eșecul democrației: cazul Poloniei interbelice”, Politica și societățile est-europene, 13, 1, iarna 1999, pp. 34 - 70; Michael Bernhard, „Alegerea instituțională după comunism: o critică a construirii teoriei într-o zonă de deșert empirică”, Politica și societățile est-europene, 14, 2, primăvara anului 2000, p. 316 - 347; John T. Ishiyama, „Sisteme electorale de tranziție în Europa de Est post-comunistă”, Știință politică trimestrială, 112, 1, primăvara 1997, p. 95 - 115.

5 Robert H. Bates și colab., Narațiuni analitice (Princeton, Princeton University Press, 1998).

6 Karl-Dieter Opp, „Concepții contendente ale teoriei acțiunii raționale”, Journal of Theoretical Politics, 11, 2, aprilie 1999, p. 171 - 202 la p. 174.

7 Geddes, „Inițierea noilor instituții democratice în Europa de Est și America Latină”, p. 18.

8 Schiemann, „Originile negociate ale sistemului electoral maghiar”, p. 165.

9 Benoit & Schiemann, „Alegerea instituțională în noile democrații”, p. 158. Alți autori citați în nota 1 fac presupuneri similare.

10 Geddes, „Inițierea noilor instituții democratice în Europa de Est și America Latină”, p. 22.

11 Shugart, „Relația inversă între puterea partidului și puterea executivă”, p. 11-12, 19.

12 Adam Przeworski, Democrația și piața: reforme politice și economice în Europa de Est și America Latină (Cambridge, Cambridge University Press, 1991), p. 87.

13 Alte organizații membre EKA nu au jucat un rol semnificativ în alegerea sistemului electoral.

14 Institutul maghiar de cercetare a opiniei publice [MKl], „Opinia publică în 1989”, în Sándor Kurtán, Péter Sándor & László Vass (eds), Anuarul politic al Ungariei 1990 [Anuarul politic al Ungariei 1990] (Budapesta, Aula-OMIKK, 1990), p. 433 - 464 la p. 463.

15 Națiunea maghiară, 24 iulie 1989 și 7 august 1989. A se vedea, de asemenea, Schiemann, „Originile negociate ale sistemului electoral maghiar”, pp. 169 - 170.

16 MKI, „Opinia publică în 1989”, p. 463 - 464.

18 András Bozóki, „Drumul Ungariei către schimbarea sistemică: masa rotundă a opoziției”, în Béla K. Király și András Bozóki (eds), Revoluția legală în Ungaria, 1989 - 94 (Boulder, Atlantic Research and Publications, 1995), p. 61 - 92 la p. 81; publicat pentru prima dată în Politica și societățile est-europene, 7, 2, primăvara 1993, p. 276-308; János Áder, „Cine este interesat? Caracterizarea sistemului electoral maghiar ”[„ În interesul cui? Caracterizarea sistemului electoral maghiar ”], în Sándor Kurtán, Péter Sándor și László Vass (eds), Anuarul politic al Ungariei 1991 [Anuarul politic al Ungariei 1991] (Budapesta, Ökonómia Alapítvány, 1991), pp. 68 - 74 la p. 69; Schiemann, ‘Originile negociate ale sistemului electoral maghiar’, p. 169.

19 MKI, „Opinia publică în 1989”, p. 451.

20 Ibidem., pp. 463 - 464.

21 Schiemann, „Originile negociate ale sistemului electoral maghiar”, p. 168.

22 Libertatea oamenilor, 5 iunie 1989. A se vedea și Melinda Kalmár și Béla Révész, ‘1/3. Comitetul de lucru nr. 1/3: Probleme privind alegerile, Legea electorală: Introducere, în András Bozóki și colab. (eds), Scenariu pentru schimbarea regimului: mese rotunde în 1989: volumul șase: procesele-verbale ale comitetelor politice de lucru ale meselor rotunde naționale [Scriptul schimbării regimului: negocierile mesei rotunde în 1989: vol. 6: Procesele-verbale ale comitetelor politice de lucru ale negocierilor mesei rotunde naționale] (Budapesta, Új Mandátum, 2000), pp. 251 - 256 la p. 252.

23 Proces-verbal al comisiei 1/3, 25 iulie: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 6, p. 300.

24 Anna S. Kosztricz și colab. (eds), Procesul verbal 1989 al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Maghiar [Procesul verbal al Comitetului central al Partidului Muncitorilor Socialiști Maghiari, 1989] (Budapesta, Arhivele Naționale Maghiare, 1993), p. 1380.

25 Proces-verbal al comisiei 1/3, 28 iulie: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 6, p. 312. A se vedea, de asemenea, Kalmár & Révész, „1/3. Comitetul de lucru nr., P. 253.

26 Ader, „Al cui interes?”, P. 72.

27 Ibidem., p. 68.

28 Transcrierea ședinței EKA, 10 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 365.

29 Transcrierea ședinței EKA, 25 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 536, 540.

30 SZDSZ, Program de schimbare a sistemului [Programul de schimbare a regimului] (cunoscut și sub numele de Cartea albastră [Cartea albastră]) (Budapesta, 1989), p. 142.

31 Transcrierea ședinței EKA, 10 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 358 - 359.

32 Ibidem., p. 370.

33 Transcrierea ședinței EKA, 25 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 527-528, 533, 539-541.

35 Transcrierea ședinței EKA, 10 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 367.

36 Transcrierea ședinței EKA, 17 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2. p. 436.

37 Transcrierea ședinței EKA, 25 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 536.

38 Transcrierea ședinței EKA, 10 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 362-364, 368-369, 375-378.

39 Transcrierea ședinței EKA, 25 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 536.

40 Transcrierea ședinței EKA, 10 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 369; transcrierea întâlnirii EKA, 25 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 539 - 540.

41 A se vedea, de exemplu, Benoit și Schiemann, „Alegerea instituțională în noile democrații”, p. 177.

42 Pentru o prezentare generală, a se vedea Michael Laver, „Modele de formare a guvernului”, Revista anuală a științelor politice, 1, 1998, p. 1 - 25.

43 K. Strøm și W. C. Müller, „Partide politice și alegeri dificile”, în Wolfgang C. Müller și Kaare Strøm (eds), Politică, birou sau voturi? Cum iau partidele politice din Europa de Vest decizii grele (Cambridge, Cambridge University Press, 1999), pp. 1 - 35.

44 Ibidem., p. 9.

45 David P. Quintal, „Teoria sistemelor electorale”, Western Political Quarterly, 23, 4, decembrie 1970, pp. 752 - 761 la p. 755; M. S. Shugart și M. P. Wattenberg, „Concluzie: sistemele cu membri mixți sunt cele mai bune din ambele lumi?”, În Matthew Soberg Shugart și Martin P. Wattenberg (eds), Sisteme electorale mixte: cel mai bun din ambele lumi? (Oxford, Oxford University Press, 2001), pp. 571 - 596, la pp. 577 - 578.

46 Kathleen Bawn, „Logica preferințelor instituționale: dreptul electoral german ca rezultat al alegerii sociale”, Revista Americană de Științe Politice, 37, 4, noiembrie 1993, p. 965 - 989; George Tsebelis, Jocuri imbricate: alegere rațională în politica comparată (Berkeley, University of California Press, 1990).

47 Aceasta diferă ușor de definiția lui Strøm & Müller, care se concentrează pe maximizarea politicii influență („Partide politice și alegeri dificile”, p. 7). Înțeleg influența apreciată în sine ca un avantaj al funcției. Pentru a face o diferențiere deplină între preocupările de căutare de birouri și cele de căutare de politici, le definesc din urmă în termeni de îndeplinire a politicii rezultate, oricum atins.

48 Jane J. Mansbridge, „The Rise and Fall of Self-interest in the Explanation of Political Life”, în Jane J. Mansbridge (ed.), Dincolo de interesul personal (Chicago, University of Chicago Press, 1990), pp. 3 - 22 la pp. 11 - 12.

49 Laver, „Modele de formare a guvernului”, p. 5.

51 Am analizat procesele contrastante de dezvoltare a cadrelor din Ungaria și Polonia în anii 1980 în altă parte: vezi Alan Renwick, „De ce diferența Ungaria și Polonia în 1989: rolul cadrelor pe termen mediu în explicarea rezultatelor tranziției democratice”, care va apărea Democratizare, 13, 1, februarie 2006.

52 Gábor Tóka, „Ierarhia domeniilor problematice în relațiile interpartidare din Europa Centrală și de Est cu un model direcțional de formare a coaliției”, lucrare pregătită pentru a 94-a reuniune anuală a Asociației Americane de Științe Politice (Boston, 3-6 septembrie 1998); Anna Grzymala-Busse, „Formarea coaliției și regimul se împart în noile democrații: Europa Centrală și de Est”, Politica comparată, 34, 1, octombrie 2001, p. 85 - 104.

53 Jon Elster, „Motivul, interesul și pasiunea în tranzițiile est-europene”, Informații despre științe sociale, 38, 4, decembrie 1999, pp. 499 - 519 la p. 500.

54 Elster, Offe & Preuss, Proiectarea instituțională în societățile post-comuniste, p. 79.

55 Alan Renwick, „Rolul ideologiei în alegerea instituțională: cazul Ungariei în 1989 ”, manuscris nepublicat.

56 Michael Freeden, Ideologii și teorie politică: o abordare conceptuală (Oxford, Clarendon Press, 1996), p. 144 - 145, 152, 203.

57 Ibidem., p. 344.

58 D. Hanley, „Introducere: Democrația creștină ca fenomen politic”, în David Hanley (ed.), Democrația creștină în Europa: o perspectivă comparativă (Londra, Pinter, 1994), pp. 1 - 11 la p. 4; R. E. M. Irving, Partidele Creștin Democrat din Europa de Vest (Londra, George Allen & Unwin, 1979), pp. xviii - xix, 32.

59 Irving, Partidele Creștin Democrat din Europa de Vest, p. 33.

60 Margaret Canovan, „Ai încredere în oameni! Populismul și cele două fețe ale democrației ”, Studii politice, 47, 1, martie 1999, pp. 2 - 16 la p. 5.

61 Donald MacRae, ‘Populismul ca ideologie’, în Ghița Ionescu & Ernest Gellner (eds), Populismul: semnificațiile și caracteristicile sale naționale (Londra, Weidenfeld & Nicolson, 1969), pp. 153 - 165 la p. 163.

62 Robert Michels, Partidele politice: o cercetare sociologică a tendințelor oligarhice ale democrației moderne, tradus de Eden & Cedar Paul (New York, The Free Press, 1962; lucrare originală publicată în 1911), p. 206.

63 Angelo Panebianco, Partide politice: organizare și putere, tradus de Marc Silver (Cambridge, Cambridge University Press, 1988), pp. 18-19.

64 Fabrice Edouard Lehoucq, „Instituționalizarea democrației: constrângere și ambiție în politica reformei electorale”, Politica comparată, 32, 4, iunie 2000, p. 459 - 477 la p. 470.

65 Ishiyama, „Sisteme electorale de tranziție în Europa de est postcomunistă”, p. 102 - 104.

66 Este adevărat că Solidaritatea Poloniei a urmărit și agenda unui sindicat, în măsura în care unele personalități proeminente - în special Lech Wałęsa - nu au luat în serios discuțiile despre reformele politice. Dar alții i-au luat în serios: vezi, de exemplu, comentariile lui Geremek în Minti necaptive, 2, 2, 1989, p. 5. În Cehoslovacia, Forumul Civic a decis până la începutul lunii ianuarie 1990 să participe la viitoarele alegeri - vezi comentariile lui Jičínský în Zápis ze Sněmu Občanského out, 6. ledna 1990 [Proces-verbal al dietei Civic Forum, 6 ianuarie 1990], mimeo, p. 5.

67 József Debreczeni, Prim-ministrul: József Antall și schimbarea regimului [Primul ministru: József Antall și schimbarea regimului] (Budapesta, Osiris, 1998), p. 34.

68 A. Körösényi, „Alegerile parlamentare maghiare, 1990”, în András Bozóki, András Körösényi și George Schöpflin (eds), Tranziție post-comunistă: pluralism emergent în Ungaria (Londra, Pinter, 1992), p. 72 - 87 la p. 73.

69 László Lengyel, „Eroii mesei rotunde”, în András Bozóki (ed.), Scenariu pentru schimbarea regimului: mese rotunde în 1989: volumul șapte: Revoluția constituțională [Scriptul schimbării regimului: negocieri la masa rotundă în 1989: vol. 7: Revoluția constituțională] (Budapesta, Új Mandátum, 2000), pp. 203 - 218 la pp. 209 - 210.

70 István Schlett, Istoria gândirii politice maghiare, Volumul II: Liberalismul în Ungaria, Partea I: Faza mișcării [Istoria gândirii politice maghiare, Vol. II: Liberalismul în Ungaria, Partea I: Perioada mișcării] (Budapesta, Korona, 1999), p. 140.

72 „Programul Partidului Micilor Fermieri, Fermieri și Cetățeni Independenți (extras)”, în Ignác Romsics (ed.), Colecția de texte istorice maghiare, 1914 - 1999 [Colecția de documente istorice maghiare, 1914 - 1999] (Budapesta, Osiris, 2000), vol. I, pp. 404 - 411 la p. 410 (publicat pentru prima dată în vara anului 1945).

73 poloneză, „Eroii mesei rotunde”, p. 213 - 214.

74 A. Bozóki & Gergely Christmas, „Life-path and Politics: The Participants in the Roundtable Negotiations”, în Bozóki (ed.), Scenariul schimbării regimului, vol. 7, p. 344 - 419 la pp. 361, 351.

75 Bozóki & Christmas, ‘The Way of Life and Politics’, p. 356.

77 Bozóki & Christmas, „Calea vieții și politica”, p. 360.

78 „Liniile directoare pentru conducerea interimară a micilor fermieri independenți, fermierilor și partidului civic pentru dezvoltarea programului partidului” [„Liniile directoare pentru conducerea temporară a micilor fermieri independenți, a lucrătorilor agricoli și a cetățenilor pentru dezvoltarea partidului Program], Sándor & Vass (eds), Anuarul politic al Ungariei 1988, pp. 731 - 733 la p. 731.

79 „Programul Partidului Popular Creștin Democrat”, retipărit în Kurtán, Sándor & Vass (eds), Anuarul politic al Ungariei 1990, pp. 511 - 519 la p. 512.

80 Transcrierea ședinței EKA, 10 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 377 - 378.

81 Schiemann, ‘Originile negociate ale sistemului electoral maghiar’, p. 171.

82 Péter Tölgyessy, „Reforma noastră a dreptului nostru public”, Ușoară, 30, 7, iulie 1989, p. 516 - 525 la p. 521; publicat pentru prima dată în martie 1989.

83 Transcrierea ședinței EKA, 10 iulie 1989: Bozóki și colab. (eds), Scenariul schimbării regimului, vol. 2, p. 359.

84 Ibidem., p. 377; Tölgyessy, „Reforma noastră de drept public”, p. 521.

85 Lehoucq, „Instituționalizarea democrației”.

86 Paul K. MacDonald, „Ficțiune utilă sau creator de miracole: fundamentele epistemologice concurente ale teoriei alegerii raționale”, American Political Science Review, 97, 4, noiembrie 2004, p. 551 - 565 la p. 556.