N; dasdy; d; m VVCC

Ádám Nádasdy
VVCC
[Orange Maghiară,./? /. p. ?]

Dar chiar sunt așa? Rețineți că exemplul nostru pentru al patrulea tip (văzut) nu este un cuvânt simplu, ci o formă conjugată, unde lungimea este creată prin conectare: vezi + ta. Există aproape astfel de exemple pentru acest tip și, deși sunt foarte frecvente, sunt încă secundare (cu, dar fără a se limita la, necomplicate). Vocalele lungi plus terminațiile vocale lungi sunt numite sufixe „suplimentare”, deoarece lungimea vocalei în sine ar fi asigurată fie de vocală, fie de lungimea vocalei. Poezia atemporală nu poate profita de acest lucru: tăcerea și livrarea sunt tratate la fel de vertical.

Există cuvinte maghiare în care există un aranjament lung + lung într-un mod simplu și suturat? Nu sunt practic. Sunt similare conținutului lui -Ã-, dar le spunem cu scurtul l: szlll [szll] (la fel ca destinația), state [state] (ambele însemnând: țară și parte a corpului), mülllik [m. . Deci acestea nu sunt extreme, doar gardianul păstrează vechea stare când erau, dar noi le-am „reglementat” deja. Validăm acest lucru și în cuvinte străine: căderea lui Knuss în cercuri culturi [knoss]. Există două excepții reale: (sau) și (sau); acestea au fost complet nebunești, le-am lansat ps doar în ultima sută două sute de ani, dar nu există nicio explicație pentru ce. Cowboy-ul maghiar de astăzi (cu excepția tipului, tipul) nu este cunoscut în cuvinte simple pentru combinația de vocal lung + vocal lung. Dacă vocala este notată cu V (latină vocalis), vocala este notată cu C (consoane), iar lungimea este exprimată printr-un dublu, putem spune: * V i V i C j C j. Nu este clar: nu există o consoană lungă (= două de un fel) după o consoană lungă (= două de un fel).

Dar poate că indexarea nu este necesară: poate ungurul să nu tolereze deloc sufixul suplimentar în cuvinte simple, chiar dacă există două consoane diferite după vocala lungă? Acest lucru nu este adevărat, vezi măgarul nostru, bastionul, aprilie, fructe de pădure, gem, vineri. Sunt atât de multe cuvinte - dar vocalele lor sunt aproape întotdeauna б sau й! Combinația dintre „бCC” și „йCC” este comună și naturală, astfel încât restricția lor nu se aplică. Cu toate acestea, există cu greu exemple cu alte vocale lungi. (Atenție! Există semne de punctuație în care vocala denotă o vocală lungă, dar pronunțăm o scurtă: őrrs [ürrs], colectează [colectează], colectează, colectează, întunecată, trecută, aceasta din urmă cu un scurt [u]). limbă vorbită, putem vedea că cazul principal al șiretlicului, pronunția s + + alăturat este, desigur, o vocală lungă: [s], deoarece formele alăturate nu sunt limitate; pe de altă parte, verbul celulelor neatribuite, simple, care respectă regula * VVCC [sujt]. Нr + t (, er schrieb '') poate fi, prin urmare, lung [нrt], dar irt (, ausrotten '') este doar scurt [irt]. De asemenea, este aceeași regulă să pronunți o consoană lungă sub forma unui șir + cu un șir, dar la animalul simplu este scurt: [linie].

Cu б, й există o mulțime de exemple VVCC, dar cu restul vocalelor este doar în jur de douăzeci. Există terminația în -na: blaznrt, fasrt, born etc.; există cuvinte de -li și -ni se termină: csъzli, búvli, rуdli, flúdni, dыzni; și alte câteva cuvinte, cum ar fi pitici, chanterelles, chanterelles, chanterelles, chanterelles, chanterelles, bucăți, bucăți, bucăți Terminațiile nu sunt incluse deoarece pot fi considerate ca o singură consoană (cum ar fi cs, js etc.), care este, de asemenea, analizată în acest mod prin corectitudinea academică: urmărirea, acoperirea.

Regula noastră vă permite să faceți acest lucru: într-un cuvânt simplu, puteți urmări doar câteva consoane, nu o vocală lungă. Numărul de excepții este foarte mic, ele sunt, de asemenea, mai ales cu у, х (, rlйs, kúkler), dar abia cu н, ъ, ы. Puterea regulii este demonstrată de faptul că, în unele relații comune, în care constituenții sunt deja fierți într-un singur cuvânt (adică compoziția este „ascunsă”), vocala este scurtată la cele două vocale [[cursoriu], [brusc], []. Maghiara traduce, de asemenea, cuvinte care sunt proaspete din engleză: păstrează lungul n din cuvântul leasing (în leasing maghiar), dar îl scurtează în piercing (în maghiară piercing). De asemenea, arată dorința națiunii noastre de a trăi, energia ei.