Obiecte de deriva

Antal Lakner extinde seria de obiecte INERS din 1998, în care găsim obiecte neobișnuite care percep și critică particularitățile și contradicțiile culturii consumatorului contemporan prin sistemul de relații dintre corp și spațiu. În 2019, seria a fost îmbogățită cu încă patru obiecte, care au fost expuse mai întâi la Timișoara și apoi la Budapesta la Glassyard Gallery. Deoarece obiectele dau de fapt aspectul unor produse de marcă destinate utilizării - și nu artefacte destinate spațiului muzeal - le voi trata ca „obiecte de design” separate.

Cele patru obiecte pot fi legate de noțiunea de atopie, care în formularea filosofului francez Roland Barthes o face ca „locuință în derivă”. Este o stare născută din modernitate, în care măcina statica, omul rătăcind ca un fel de nomadă modernă în lumea mobilizată. Obiectele proaspete ale lui Lakner se reflectă astfel în primul rând asupra acestor „non-locuri”. Fiecare subiect are în sine o vastă rețea filozofică, semantică, antropologică de referință, dar nu aș introduce cititorul în această pădure de concepte foarte încurcată.

Toate acestea nu trebuie luate în serios. Este doar o masă perforată fără picioare, o cadă fără apă, un pat teribil de înțepător și, prin definiție, un „munte de închinare în cameră”. În cele ce urmează, mergând de la subiect la subiect, voi încerca să clarific la ce se aplică tot ceea ce am descris anterior.

Masa Ada Kaleh

Ada Kaleh a fost o insulă dunăreană în ceea ce este acum România, care s-a scufundat în 1972. Zona a fost predată de diferite puteri, astfel încât numele său nu a fost niciodată permanent (a fost redenumit de șaisprezece ori). Ada Kaleh este simbolul perfect al non-locului care poate fi stors în jurul limitelor geografice. Deriva continuă, dar finită; undeva între ființă și neființă.

Blatul de masă al lui Lakner „plutește” pe corzi elastice fără picioare. Există un spațiu în formă de Ada Kaleh pe masă. Adevăratul „non-loc” apare astfel ca un decalaj în obiect, adică un spațiu negativ. Toate acestea sunt înfiorătoare liric, dar nu trebuie să uităm: este o masă! Un obiect de utilizare care are funcții și este conceput pentru a satisface nevoile utilizatorului. Și întrebarea ridicată de subiect își are rădăcinile undeva aici: care sunt mai exact nevoile omului modern? Ce este omul în derivă, care este modul de viață în derivă?

Consumul continuu promite speranța unei vieți fără efort. Fizicul este menit să iasă în evidență din vastul sistem dinamic în continuă mișcare. Micul motor al scuterului se rotește cu o viteză imensă, dar omul alunecă nemișcat.

Este deja o provocare să abordezi un blat perforat de masă întins pe corzi (de exemplu, am căzut într-unul din corzi) și obiectele așezate pe el nu sunt complet sigure. Tabelul Ada Kaleh este astfel un fel de simbol al cadrului conceptual al atopiei, iar funcția sa principală este de a returna efortul omului.

Spa uscat

Un spa uscat este exact ceea ce înseamnă numele. O baie uscată cu semințe de cireșe în loc de apă. Obiectul evocă o formă specială de cadă japoneză, ofuro. În marea de lemn delicat și semințe de cireșe care curg parfumate, utilizatorul care caută meditație activă poate vâsla. Scăldatul, care necesită mai mult efort decât clasicul, oferă o experiență senzuală complet diferită. Dry Spa, la fel ca orice ofuro util, este complet acoperit. Acest lucru permite scăldătorului să aștepte în întuneric complet ca semințele să preia căldura corpului lor.

Dry Spa poate fi de asemenea văzut ca o îmbunătățire sau sinteză a două dispozitive INERS 2005. Rochia pasivă este așa-numita îmbrăcăminte cu gravitație dublă, iar gaura neagră este o cabină de microgravitație. Cele două obiecte modifică forțele gravitaționale care acționează asupra corpului. Rochia pasivă pune greutate pe corp, iar gaura neagră dă un sentiment de plutire. Micile semințe de cireșe ale Spa-ului uscat cântăresc corpul uman în același timp și îl mențin într-o poziție posibilă, plutitoare în același timp.

Baia de bază nu este doar un experiment interesant. Subiectul analizează întrebarea fundamentală a prezentului nostru și în special a viitorului nostru apropiat: ce este după apă? Ce se întâmplă dacă nu există apă? Astfel de întrebări, care sunt în cea mai mare parte relevante pentru subiectul postumanismului, coincid, de asemenea, cu noțiunea de atopie care leagă subiectul cvartet. El vorbește despre un prezent și viitorul apropiat în care „nedreptatea” remodelează utilizarea spațiului, a resurselor biologice și transformă sistemul de relații dintre om și mediul material.

Pat REM

Pat fără saltea. Calibre precise din medicina occidentală și vindecarea orientală se îmbină în patul REM. Fazele REM (mișcarea rapidă a ochilor), care pot fi măsurate în momentul visării, sunt încorporate pe suprafața patului. O mulțime de movile mici și dure pe benzi drepte. Aceste benzi longitudinale și accidentate pun presiune pe meridianele care traversează vertical corpul. Prin urmare, somnul activ este inevitabil, deoarece hepele și hupele fazelor de vis ale artistului se scufundă în spatele persoanei care dorește să se relaxeze cu dureri plictisitoare.

Mobilierul este asemănător în ceea ce privește simțul și aspectul cu acele crude mobilier urban care, cu catarame, vârfuri, cotiere, împiedică persoanele fără adăpost să se întindă pe el. Critica și cinismul subiectului pot fi văzute aici în acțiune. Minunile ortopedice ale saltelei cunoscute din lumea teleshoppingului și a obiectelor de design exclusiviste sunt așezate pe o platformă dormind pe stradă.

Alpine domestice

„Muntele de închinare în cameră”, ca și cele trei obiecte de mai sus, ridică efortul în viața unui consumator scufundat în capitalism. Trebuie să urci pe munte cu mâinile, picioarele, frânghia. Topografia generată din formele triunghiulare este la fel de potrivită pentru relaxare ca și pentru mișcarea activă. Utilizarea spațiului constrâns de sistemele de mobilier clasice este complet dezintegrată aici. Relația dintre spațiu și corp este reinterpretată. Ședința și tremurul devin o acțiune mult mai realistă, activă, experiențială.

Vârful din plastic albastru maro care acoperă întregul pereți este o tranziție între un mobilier pe scară largă interpretat liber și construcția spațiului. Granițele stricte și osoase ale mediului nostru construit par îndepărtate și contingente atunci când sunt privite de pe versanții Alpine interne. În plus față de experiența senzuală captivantă, desigur, muntele de închinare în cameră este un obiect foarte sensibil, imaginativ. Utilizatorul se poate întreba ce se întâmplă dacă muntele merge la Mohammed.

Noul grup al colecției de obiecte INERS de la Antal Lakner se numește Casa Activa. Termenul parafrazează conceptul de Vita activă al Hannei Arendt. Obiectele căminului actoricesc îl prezintă pe omul culturii consumatorului contemporan, nomada modernă rătăcind printre locuri atopice, la provocări fizice. Utilizarea unei mese perforate, instabile, de încredere, o cadă cu apă lipsită de apă, un pat înțepător și un mobilier de salon care poate fi urcat cu o frânghie necesită un efort fizic care a fost eliminat din spațiul modern de cultura consumatorului.

Putem călători fără mișcare (bicicletă electrică) și ne putem deplasa static (bicicleta de exerciții). Exercițiul fizic și lipsa acestuia au devenit comercializabile. Obiectele lui Lakner readuc experiențele senzoriale asociate cu funcția obiectelor, centrând astfel și făcând perceptibilă relația dintre corpul uman și obiect. Amintiți-i utilizatorului actele care par să se prăbușească în „în afara locului” vieții de zi cu zi.

Sursa: balkon.art Sursa: balkon.art Sursa: balkon.art Sursa: balkon.art