Ochi și funcție, boli frecvente

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 37 de milioane de nevăzători trăiesc pe Pământ - și 28 de milioane dintre ei nu ar trebui să fie. În această publicație, oferim o perspectivă asupra elementelor de bază ale funcției ochiului, introducem cele mai importante boli oculare și probleme de vedere și, de asemenea, explicăm cum să menținem sănătatea ochilor noștri și integritatea vederii noastre cu o nutriție adecvată.

Ochiul și funcția sa

Ochiul este situat în orificiul ochiului, care este înconjurat de oase, protejând astfel ochiul de rănile cauzate de lovituri. Diametrul globului ocular din orificiul ocular este de aprox. 2,5 cm, suprafața frontală este mai convexă. Peretele globului ocular este format din trei straturi de țesut - stratul exterior este învelișul protector care acoperă aproape întreaga suprafață a ochiului, sclera, a cărei față este corneea transparentă. Stratul mediu este membrana vasculară care acoperă partea din spate a ochiului și conține vase de sânge. Retina din partea din față a ochiului este în contact continuu cu irisul. Stratul cel mai interior al țesutului este retina fotosensibilă care acoperă partea din spate a ochiului, care transmite stimulii percepuți prin nervul optic către creier, unde se creează echivalentul neuronal al imaginii văzute și se dezvoltă vederea. Lumina trece prin corneea cu cinci straturi până la ochi. Dacă corneea este curbată corespunzător, aceasta va refracta razele de lumină la unghiul necesar pentru focalizarea corectă. Lumina intră mai întâi în atriul dintre cornee și lentila ochiului, care este umplut cu un lichid limpede, umorul apos.

O lentilă oculară este un disc aplatizat format din fibre transparente stratificate, care sunt conectate prin fibre (fibre agățate de lentile) la mușchiul în formă de inel care îl înconjoară (radiez). Funcția acestui mușchi este de a ajuta focalizarea obiectivului. Zona neagră din centrul ochiului este pupila, care reglează cantitatea de lumină care ajunge la ochi prin dilatarea și îngustarea sa. În amurg, pupila se dilată, permițând mai multă lumină în ochi. În lumina puternică, pupila se contractă, reducând cantitatea de lumină care intră în ochi. Partea colorată a ochiului, irisul, este, de asemenea, implicată în reglarea intensității luminii care intră în ochi, deoarece majoritatea mușchilor care fac ca pupila să se deschidă și să se închidă în iris. Viziunea este legată de lumină. Cu ajutorul luminii reflectate de contururi și diferite suprafețe colorate ale obiectelor vizibile, creierul nostru formează imaginea obiectelor prin componentele delicate ale ochiului.

Cele mai frecvente boli ale ochiului

Inflamația pleoapelor (blefarită)

Blefarita este o problemă frecventă cu inflamația pleoapei. Simptomele tipice sunt înroșirea, îngroșarea și descuamarea pielii pleoapelor și căderea unei părți a genelor. Blefarita este cauzată de o infecție bacteriană cauzată de Staphylococcus epidermidis sau Staphylococcus aureus sau dermatita seboreică (o boală inflamatorie a pielii de origine necunoscută), posibil ambele. Cele mai frecvente plângeri sunt mâncărimea și senzația de arsură. Blefarita este tratată mai întâi cu o compresă caldă aplicată pe ochiul afectat și o curățare regulată, foarte temeinică a pleoapei. Dacă simptomele persistă, pot fi necesare antibiotice.

Dermatita de contact

Dermatita de contact este o inflamație a pielii care determină umflarea pleoapelor, coaja sau roșeața și mâncărimea foarte severă. Problema este de obicei cauzată de un produs cosmetic nou (săpun, machiaj) sau alte materii străine care intră în contact cu pleoapa. Dacă apare atât pe pleoapele inferioare cât și pe cele superioare, inflamația se datorează probabil unei reacții alergice. Dermatita de contact a pleoapelor poate fi tratată cu antihistaminice orale.

Vătămare cauzată de căldură

Dacă radiația UV a soarelui ajunge prea mult timp în ochi în timpul exteriorului, se pot dezvolta arsuri. Durerea oculară poate fi apoi ameliorată cu un lichid hidratant. Dacă simptomele persistă în 24 de ore, solicitați asistență medicală. Numeroase studii au arătat că expunerea prelungită la soare crește riscul apariției degenerescenței maculare (DMA) la bătrânețe.

Orz (hordeolum)

Hordeolum, denumit în mod obișnuit „orz”, este o inflamație a glandelor din pleoape. Simptomul principal este o bucată sau un coș fragil, proeminent pe pleoapă. Pleoapa uneori se umflă atât de mult, încât pare că ochiul este închis. Boala este cauzată în principal de o infecție bacteriană. Orzul poate să încolțească sau să se absoarbă singur, ceea ce poate fi ajutat cu o compresă caldă, dar dacă reclamațiile se agravează sau persistă mai mult de o săptămână, poate fi necesară utilizarea antibioticelor.

Orz de gheață (chalazion)

Orzul de gheață (chalazion) este o leziune asemănătoare orzului. Calazionul este, de asemenea, un nod proeminent, care, totuși, nu este niciodată sensibil. Poate fi tratat într-un mod similar cu orzul cu o compresă caldă. Dacă nu dispare de la sine, ar trebui să consultați un medic.

Inflamația corneei (cheratită)

Keratita este o boală inflamatorie a corneei care apare singură sau în asociere cu conjunctivita. Simptomele includ vederea încețoșată, durerea și sensibilitatea la lumină (fotofobie).

Umflarea corneei

Umflarea sau edemul corneei este cauzat de lichidul care se acumulează în cornee. Edemul interferează cu vederea: pacientul vede un halou sau scântei în jurul surselor de lumină. Uneori poate apărea pierderea vederii. Umflarea corneei poate fi cauzată de complicațiile purtării lentilelor de contact, leziuni chirurgicale ale corneei, dar poate avea și un fundal ereditar. Agenții activi din punct de vedere osmotic (hiperosmotici) sunt utilizați pentru a trata umflarea, dar pot fi necesare tratamente speciale suplimentare.

Conjunctivită

Conjunctivita este roșeața și iritarea țesuturilor epiteliale (conjunctivă, conjunctivă) care acoperă suprafața interioară a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ocular. În unele țări este numit și „ochiul roz”. Inflamația țesuturilor epiteliale afectate poate fi declanșată de o serie de bacterii, viruși, alergeni sau iritanți și toxine, dar poate fi, de asemenea, cauza bolii în alte zone ale corpului. Inflamația determină creșterea vaselor de sânge în conjunctivă, făcând ochiul să pară roșu și sângerând. Inflamația este adesea însoțită de mâncărime. Venele și mâncărimea pot fi tratate cu medicamente antiinflamatoare dezvoltate pentru ochi, dar trebuie remediate și cauzele care stau la baza bolii. Conjunctivita virală și bacteriană este mai frecventă la copii, dar poate apărea la orice altă grupă de vârstă. În general, totuși, se poate afirma că problema poate avea o serie de cauze infecțioase și neinfecțioase.

Conjunctivită virală

Roșeața ochilor este cauzată cel mai adesea de o infecție virală. Simptomele cauzate de virus sunt similare cu cele observate cu o răceală simplă, mai ales o ușoară și limpede lacrimă în ochi. Pleoapele se pot umfla și se poate dezvolta fotofobia. Deși tratamentul conjunctivitei virale nu necesită asistență medicală dacă apare în mod regulat, este recomandabil să consultați un specialist, deoarece această variantă a conjunctivitei poate indica uneori infecția corneei care trebuie diagnosticată și tratată corespunzător. Conjunctivita virală este extrem de contagioasă. De obicei, dispare de la sine în termen de șapte până la zece zile de la apariția simptomelor.

O idee utilă (deoarece copiii urăsc picăturile de ochi)

Conjunctivita afectează adesea copiii mici. Asistentele din clasele pentru copii au un mod foarte bun de a insufla medicamente în ochii copilului. Ca prim pas, cereți copilului să se întindă pe spate și să închidă ochii, ca și când ar preface că doarme. Nu strângeți ochii, ci doar închideți-i. Apoi aruncați picăturile de ochi în colțul interior al ochiului, lângă podul nasului. După aproximativ un minut, cereți copilului să se „trezească”. Apoi picăturile de ochi la temperatura potrivită vor curge automat în ochi.

Conjunctivită bacteriană

Conjunctivita infecțioasă este cel mai frecvent cauzată de bacteriile Staphylococcus, Pneumococcus și Streptococcus. Simptomele includ durere, umflături, roșeață și o cantitate mai mică sau mai mare de descărcare oculară, în mare parte galbenă, groasă, care se poate colecta până la pleoape împreună în timpul nopții. După curățarea temeinică a pleoapelor, picăturile pentru ochi trebuie utilizate cu precauție, având grijă să nu atingeți capătul picurătorului, deoarece lichidul din picurător se poate infecta. Atât conjunctivita virală, cât și cea bacteriană sunt boli infecțioase, cu răspândire foarte rapidă. Deoarece conjunctivita este de cele mai multe ori de origine virală și nu poate fi tratată medical, este foarte important să se prevină răspândirea acesteia. O igienă adecvată în acest caz înseamnă spălarea frecventă a mâinilor, dar ar trebui să evitați și frecarea ochilor. Spălați-vă întotdeauna mâinile înainte de a atinge lentilele noastre de contact! Lenjeria de pat și prosoapele sunt spălate frecvent, iar produsele cosmetice pentru ochi, cum ar fi fardul de pleoape, sunt aruncate la două luni după ce au fost deschise, deoarece sunt atât de infectate în această perioadă încât nu mai pot fi utilizate în siguranță. Nu folosiți produse cosmetice în contact cu ochii noștri!

Orbirea culorii

Orbirea culorilor înseamnă că o persoană nu vede culori ca majoritatea oamenilor din jurul său. În acest caz, unele celule (pini) din retină lipsesc sau nu funcționează corect. Cele mai multe daltonice schimbă roșu și verde sau nu pot face diferența. Alții nu văd galben și albastru. Unii oameni nu văd deloc culorile. S-a sugerat că anemia pernicioasă și anemia falciformă pot sta la baza bolii. În prezent nu există un tratament adecvat. Pacienții se obișnuiesc de obicei cu această afecțiune.