Politica românească - Zsolt Szilágyi către Mandiner - scoate periodic cardul maghiar

Zsolt Szilágyi S-a născut la Oradea în 1968, a absolvit politolog, a fost membru al Camerei inferioare a Bucureștiului timp de un deceniu și jumătate și a fost președintele Partidului Popular Maghiar (EMNP) din 2014 până în 2019. Este unul dintre fondatorii Universității libere de vară Bálványos

Interviu cu Attila Demkó.

Au fost alegeri prezidențiale în România. În numele DAHR, Kelemen Hunor a început cu calmul improbabilului, Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă au avansat în turul doi. Iohannis a câștigat în cele din urmă. A făcut vreunul dintre ei un gest către unguri?

Niciunul dintre ei nu are un mesaj către unguri. România nu este un stat național: țara este etnic, religios, lingvistic un stat mixt. Optsprezece comunități indigene trăiesc în România, dar numai românii au drepturile unui stat național. Este trist faptul că, după treizeci de ani de democrație, pe de o parte, politica românească nu are nicio ofertă față de unguri și, pe de altă parte, politicienii români se gândesc la cauza maghiară din aceeași albie ca la începutul anilor '90. De fapt, este și o măsură a gradului de democrație românească.

Și aceasta se bazează pe tradiția totalitară. Există o etnocrație care urmează tiparele fostei ideocrații comuniste. Acesta nu este un cerc de gândire care presupune atotputernicia ideologiei politice, ci o poziție de bază care își asumă atotputernicia unei etnii. Nu este o coincidență faptul că, de exemplu, în ultimul meci româno-spaniol de la București, au mai scandat și ultrații echipei naționalei României, în legătură cu întâlnirea cu spaniolii, „Afară, afară cu ungurii din țară!”/"Afară, afară, cu ungurii din țară". Trăim într-o astfel de țară și acest lucru trebuie recunoscut.

Cine poate face asta?

Elita politică românească are o mare responsabilitate în acest sens. Vor să profite de discursul naționalist, nu să-l schimbe. Iar alegerile prezidențiale au adus formularul pe hârtie. Elita politică este mai divizată ca oricând, deși există actori noi, dar

De cinci ani îl așteptăm pe Iohannis să se schimbe ceva, a fost o mare dezamăgire în primii ani, nu numai pentru noi, ci și pentru românii din Transilvania. Ne așteptam mult mai mult de la el. Acum are un guvern, dar participarea redusă a maghiarilor este grăitoare. Majoritatea oamenilor nu se simt reprezentați. Acesta este un mesaj nu numai către București, ci și către DAHR.

Fostul președinte Băsescu a fost recent dezvăluit că a lucrat pentru Securitate. Se zvonește, de asemenea, că președintele Iohannis nu are un serviciu secret, ci un președinte al serviciului secret.

În ultimii treizeci de ani, o mulțime de politicieni au fost acuzați că sunt un serviciu secret. Adevărul este că Securitatea avea rădăcini foarte adânci înainte de ’89, avea un stoc foarte mare. Nu a existat o cesură clară, pentru că

și, de fapt, foștii agenți ai Securității pot fi găsiți în fiecare partid. Aceasta caracterizează modul ambiguu al tranziției românești. Jurnaliștii români au vorbit recent despre un stat profund, despre faptul că țara nu este de fapt guvernată de puterea constituțională a statului, adică nu de parlament, guvern sau instanță, ci de o forță invizibilă care își are rădăcinile în trecut . A scăpa de acest lucru cred că este o problemă structurală. Menținând centralizarea, acest tip de centralism pe care România l-a lovit în ultimii treizeci de ani, sau în ultimii 100 de ani, concretizează starea profundă. Fosta Securitate a reușit să se salveze cu succes într-o economie de piață și democrație, ceea ce nu este o problemă.

Împreună cu Partidul Popular Maghiar din Transilvania, există acum trei mari formațiuni politice maghiare în Transilvania. S-a afirmat în repetate rânduri că EMNP este gata să coopereze cu celelalte două partide maghiare și că este posibilă chiar o fuziune cu Partidul Civic Maghiar. Care este relația dintre cele două partide, care sunt strânse în politică și care necesită o susținere mai puternică a maghiarilor? Mai mult, pentru a fi mai provocator, poate un maghiar de puțin peste un milion de ardeleni să reziste doar la două partide?

Negocierile de concentrare între cetățeni și Partidul Popular progresează bine. Una dintre întrebările importante este evident modul în care acest lucru este posibil în conformitate cu legislația română. Un lucru este sigur: vom fi mai puternici împreună decât individual. Sper că alegătorii maghiari care s-au îndepărtat de politică și sunt dezamăgiți vor putea fi readuși la urne. De aceea

Partea națională transilvană și politizarea națională vor fi mai puternice dacă se va face acest lucru. Cum ar trebui să fie mai bine pluralismul sau un sistem cu un singur partid? Democrația și realitatea Europei de Vest oferă răspunsul. Țările sau comunitățile mult mai mici decât ale noastre au mai multe petreceri. Suedezii care locuiesc în arhipelagul Aland din Finlanda au o populație de aproximativ douăzeci și șase de mii și totuși au șase părți. Deci, dacă există două forțe serioase în Transilvania, aceasta în sine nu este o problemă. Nu cred că o comunitate de aproape un milion și jumătate poate fi reprezentată de un singur partid. Și DAHR a renunțat în mod deliberat la a fi o organizație umbrelă care să reprezinte întregul maghiar transilvănean. Am luat act de acest lucru. Deci, maghiarii din Transilvania care au respins corupția, care au susținut autonomia, cauza națională și politica externă independentă maghiară a Transilvaniei, ei bine, acești maghiari trebuie să fie reprezentați și de cineva.

De aceea nu este o problemă să ai mai multe petreceri. Problema poate fi dacă aceste părți nu pot sau nu doresc să se reunească pentru a face față provocărilor comune. Pentru a nu merge prea departe, în timpul alegerilor pentru Parlamentul European, acum cinci ani și acum i-am recomandat DAHR o coaliție, o listă comună, o coaliție. Acest lucru a fost respins, iar rezultatul este că reprezentanța maghiară a fost trunchiată, pentru că, în timp ce în 2007 și 2009 am putut trimite trei reprezentanți maghiari din Transilvania la Bruxelles, în 2014 și acum, în 2019, doar doi reprezentanți transilvăneni au reușit din cauza Comportamentul de refuz al DAHR către Parlamentul European. Au fost de acord cu social-democrații români, care erau puternic anti-unguri în multe alte probleme, mai degrabă decât cu alte forțe maghiare din Transilvania, care solicitau cooperare. Dacă prețuim votul maghiar, ar trebui să îl aibă și ei.

Este posibil ca unele cercuri românești să încerce în mod conștient să recupereze din nou cardul maghiar?

Da, cardul maghiar este scos regulat. Aceasta este o iresponsabilitate nemăsurată a politicii românești. În mod clar, provocarea New Valley este o diversiune a serviciului secret. Scopul a fost creșterea mobilizării și puterii de mobilizare a Partidului Social Democrat, fostul partener de guvernare al DAHR, în timpul alegerilor europene. Un conflict etnic periculos a izbucnit cu câteva zile înainte de alegerile pentru PE și

În plus, România nu este doar rea pentru unguri. Nici relația cu bulgarii nu este tulbure, ar putea fi mai bună cu sârbii. Singurul vecin bun este de fapt Marea Neagră. Cardul maghiar este scos atunci când trebuie mobilizat. Din păcate, linia erorii etnice este încă o axă de mobilizare funcțională.

Ziua provocării văii

În 25 octombrie, ziua căderii Nagykároly, a 75-a aniversare a Transilvaniei de Nord a avut loc în mare măsură cu forța sovietică, dar ca urmare a „readmisiei” românești - din punct de vedere maghiar, ocuparea acesteia. Are partea română vreo amintire a circumstanțelor sângeroase în care a avut loc acest lucru sau mai există doar infracțiuni maghiare în România?

Există încă găuri negre uriașe în istoriografia românească până în prezent. Unele dintre acestea au fost iluminate de Lucian Boia. În societatea istorică românească este nevoie să scrie și să se ocupe de istoria românească fără tabuuri. Cu toate acestea, stratul istoric exploatat și pus într-o poziție dominantă în perioada comunistă domină încă discursul până în prezent. Realitatea istorică nu este încă o problemă profesională, ci politică.

Sper că acest lucru se va întâmpla cât mai curând posibil în procesul de dezvoltare românească. Fiecare națiune trebuie să facă față atrocităților comise în primul sau cel de-al doilea război mondial. În Transilvania, atrocitățile au avut loc de ambele părți de 75 sau doar 79 de ani. Nu ar fi sarcina de a le supradimensiona, ci tocmai de a le prezenta obiectivitate istorică cu scopul de a nu se putea întâmpla niciodată, ci că pot avea loc scuze și reconciliere reciprocă. Așa cum au făcut șefii de stat maghiari și sârbi în urmă cu câțiva ani.

În aceeași zi, care este și ziua armatei române, a avut loc o altă comemorare românească în cimitirul eroic din Úzvölgy. Ce părere aveți despre cum ar putea fi ridicate cincizeci de cruci de piatră românești pe mormintele soldaților maghiari? Există vreo responsabilitate maghiară în acest sens?

Ceea ce tolerează autoritățile române, municipalitatea Dormánfalva și guvernul român în Úzvölgy, încălcarea milostivirii, încălcarea memoriei soldaților decedați. România călcă în picioare convențiile bilaterale și internaționale care necesită îngrijirea și respectul mormintelor militare. Într-un stat guvernat de statul de drept, care face parte din Uniunea Europeană, care este, de asemenea, membru al Consiliului Europei și care ia în serios tratatele internaționale, un astfel de caz ar fi inacceptabil. Nu cred că se pune problema responsabilității maghiare în acest caz.

Aceasta este în mod clar acțiunea acelor forțe care doresc un conflict deschis în relațiile româno-maghiare. Aceștia sunt cei care nu doresc apropierea româno-ungară, nu vor ca cele două guverne să lanseze proiecte de infrastructură comune care vor ridica Transilvania. Acestea sunt forțele care îi marchează pe unguri drept inamicul numărul unu dintre serviciile secrete și anumite părți ale Bisericii Ortodoxe ca ținte ale urii. Un lucru pe care nu trebuie să-l uităm. Indiferent de modul în care unii dintre noi simt că nu ne plac, nu ar trebui să răspundem în mod similar.

În iunie, comemorarea românească a culminat cu violența, iar mulți protestatari maghiari au fost abuzați de cei cinci ori mai mulți oameni români. Martorii au spus că nu cu mult timp în urmă nu s-a produs nicio tragedie. A realizat partea română cât de periculos ar putea deteriora problema?

Teoria conflictului controlat predomină. Vor ca relația româno-maghiară să fie stresată. Nu ar trebui să existe nici o apropiere, nici o ceartă. Acesta este un joc de foc. Cei care fac acest lucru acționează împotriva intereselor României.

Balázs Gergely, principalul organizator al Zilelor Maghiare din Cluj-Napoca, i-a spus recent lui Mandiner că ungurii din Cluj-Napoca se simt din ce în ce mai mult acasă. Sunteți din Oradea și, la fel ca Oradea, Oradea este una dintre fortărețele culturii maghiare de secole. La prima vedere, orașul se confruntă cu o renaștere, întrucât castelul și piața principală au fost reînnoite, iar multe palate Art Nouveau și-au recăpătat vechea glorie. Ungurii din Oradea se pot simți ca acasă în viața de zi cu zi și în spațiul simbolic?

Seria Zilele maghiare în Transilvania s-a născut în atelierele Consiliului Național Maghiar al Transilvaniei și ale Partidului Popular Maghiar din Transilvania în urmă cu zece ani. Ne-am dat seama că în marile orașe din Transilvania există o cerere de sărbători maghiare, zile maghiare; și ne bucurăm sincer că a început o serie de zile maghiare nu numai la Cluj-Napoca, ci și la Oradea, Timișoara, Târgu Mureș, Secuiesc și Brașov, care este o ocupație simbolică a spațiului. Simbolic, recuperăm spații despre care unii ar fi putut crede că am fost deja expulzați de acolo.

de asemenea, dorim să creăm din nou o casă pentru cultura noastră și să transmitem un mesaj românilor că vrem să purtăm un dialog cu ei, deoarece cântecul popular maghiar dus în piața publică este un mesaj adresat majorității românești a orașului că cântecul popular este valoarea noastră comună. Cred că aceste evenimente trebuie continuate. Succesul zilelor maghiare vorbește de la sine. Te ajută să te simți ca acasă.

Rămâneți în Oradea: până în anii șaptezeci, chiar și în orașele cu majoritate maghiară, proporția maghiarilor din următorul recensământ nu poate ajunge nici măcar la douăzeci la sută. Care sunt șansele ca ungurul să supraviețuiască dincolo de Ținutul Secuiesc în România de astăzi?

Criza demografică maghiară este severă în Transilvania. Există trei motive principale pentru pierderea în greutate: natalitatea scăzută, emigrarea și asimilarea. Cred că în România de astăzi există șanse ca ungurii să supraviețuiască, deoarece există un număr semnificativ de maghiari care trăiesc în Oradea, dar și în Cluj-Napoca, Szatmárnémeti, Nagykároly și, de asemenea, în zone din afara Ținutului Secuiesc. Ceea ce trebuie să avem întotdeauna în minte este că doar instituțiile și cooperarea comunitară pot oferi fundamentul care poate asigura supraviețuirea comunității.

căci pe marginea zăpezii se topește cel mai repede chiar și primăvara. Ratele de pierdere sunt cele mai mari în acele regiuni periferice în care proporția maghiarilor scade sub un nivel critic. Acesta este cazul Timișoarei, unde numărul maghiarilor s-a triplat față de anii '90. De aceea, trebuie să ne concentrăm asupra școlilor, bisericilor, experiențelor sportive în limba maghiară și asupra tuturor instituțiilor care ne oferă o viață deplină. Trebuie să dezvoltăm aceste instituții. Scopul pe termen lung este de a realiza forme de autonomie. Aceasta poate oferi un cadru general pentru sistemul instituțiilor comunitare.

În Ungaria, „bezzegromania” este răspândită în unele cercuri. Care este situația economică reală din România? Transilvania și Partium obțin cu adevărat mai puține venituri fiscale decât ar fi?

Situația economică românească nu este bună. Este suficient să analizăm pensiile, spitalele, starea educației, asistența socială și aș putea lista mai multe. Evident, mai bine decât acum treizeci de ani, dar statisticile UE arată, de asemenea, că, alături de Bulgaria, România este un lider în ceea ce privește calitatea vieții, îngrijirea sănătății și mulți alți indicatori.

Transilvania reprezintă aproximativ jumătate din produsul național brut. Bucureștiul încearcă să ascundă aceste numere. De exemplu, companiile cu venituri mari sunt obligate să impoziteze în București. Dacă țara dorește o adevărată dezvoltare organică, trebuie să se schimbe. Centralismul împletit cu corupția nu mai poate fi susținut prea mult timp. De aceea, cred că noi, ardelenii, trebuie să ne ridicăm pentru ca, împreună cu românii din Transilvania, Bucureștiul să nu ne discrimineze în utilizarea fondurilor de coeziune ale UE; și să păstreze o mare parte din impozitul generat în Transilvania aici. Trebuie să spun cu tristețe că, în afară de unii lideri de opinie, regionalismul european, transilvanismul real, nu are încă o voce politică sau o forță pe partea românească din Transilvania. Am proclamat conștient ideea transilvăneană, unirea românilor, germanilor și maghiarilor în Transilvania, în urmă cu câțiva ani. Până în prezent, nu s-a primit niciun răspuns semnificativ din partea României. Partidele românești sunt încă centrate pe București și gândesc într-o Românie centrală și centralizată.

Românii din Transilvania văd că, de fapt, nu au primit egalitatea pe care Bucureștiul a promis-o în 1918 și că capitala tinde să retragă regiunea economic.?

Ei văd, în special analiștii, totuși, la nivelul programării politice, această perspectivă nu a devenit o realitate. Atât analiștii, cât și liderii de opinie au scris studii, analize și articole din ziare despre eșecul promisiunii din București din 1918 care promitea integrarea și egalitatea românilor din Transilvania. Nu numai că românii moldoveni sunt dispuși să adere la București, cu excepția unei minorități de 10-15%, dar

Noi, ungurii din Transilvania, ne plângem adesea că simt că Bucureștiul tratează Transilvania ca pe o provincie subjugată și nu ca pe cea mai dezvoltată regiune din România. De aceea poate fi păcat că autostrada nord-ardeleană nu există până în prezent, de aceea poate că atotputernicia Bucureștiului determină încă discursul public politic și gândirea publică românească. Sunt încrezător că acest lucru se va schimba și că România se poate transforma, în spiritul și practica regionalismului european, într-o țară în care Transilvania nu este trasă de București, dar Transilvania atrage întreaga țară înainte și, dacă este necesar, Bucureștiul.