Vizin Gabriella

Dr., Psiholog clinic, psihoterapeut, schemă terapeut, profesor asistent

Despre psihoterapie în general

Psihoterapia este o intervenție de vindecare prin comunicare umană directă. Utilizarea psihoterapiei necesită unele condiții de bază, care sunt crearea unor condiții și condiții materiale adecvate (facilități de ședere, cameră liniștită, calmă, separabilă), confidențialitate și acceptare necondiționată, credibilitate și empatie a profesionistului.

Intervențiile psihoterapeutice pot varia de la câteva ori la sute de ori în timp, pe baza unui contract oral formulat pentru prima dată. Psihoterapia este adesea precedată de un test psihodiagnostic pentru a-l ajuta pe practicant să aleagă cele mai eficiente metode terapeutice și să planifice terapia.

Scopul intervenției terapeutice este formulat pentru prima dată, dar acest lucru se poate schimba în timpul procesului.

Frecvența orelor de psihoterapie este de regulă o dată pe săptămână, durata unei sesiuni fiind de obicei de 45-50 de minute. Toate acestea se pot schimba, ceea ce poate fi influențat de vârsta pacientului, eventual de starea fizică, de gravitatea problemei sau de tipul intervenției terapeutice.

Intervențiile psihoterapeutice pot lua forma psihoterapiei individuale, a psihoterapiei de grup, a terapiei de familie și a unor consultații adecvate.

La pacienții adulți, psihoterapia implică de obicei conversații terapeutice care sunt semnificativ diferite de conversațiile prietenoase. În timpul convorbirilor prietenoase, interlocutorul oferă de obicei sfaturi din propriul său punct de vedere și poate avea prejudecăți sau experiențe proaste cu problema dată. În timpul conversației de psihoterapie, terapeutul încearcă să vadă și să vadă problema din perspectiva pacientului, fără a da sfaturi clare. Într-o atmosferă de înțelegere, pacientul însuși devine capabil să își vadă și să-și rezolve problema.

Psihoterapeutul nu numai că ascultă, dar încearcă, de asemenea, să facă tot ce spune pacientul mai ușor de înțeles și mai clar, pentru a reflecta cât mai corect posibil semnificația a ceea ce se spune. Procedând astfel, contribuie foarte mult la o mai bună înțelegere a pacientului despre sine, sentimentele, dorințele, intențiile și contradicțiile acestora. Scopul psihoterapiei în acest sens este de a face pacientul conștient de sine, de a putea trăi într-un acord mai mare cu el însuși sub influența atmosferei de înțelegere și de a-și reduce plângerile și dificultățile. Pentru a face toate acestea, pacientul trebuie să vorbească deschis despre problemele și conflictele care îl apasă, care vor deveni mai ușoare în atmosfera de înțelegere pe măsură ce cursurile de terapie progresează. Conversația terapeutică poate fi completată de utilizarea diferitelor tehnici specifice metodelor.

Tehnicile și metodele terapeutice sunt foarte largi. Există mai multe directive și mai puține intervenții de directivă. Cele mai frecvent utilizate intervenții terapeutice au loc într-o terapie analitică, cognitiv-comportamentală sau abordare centrată pe persoană, iar alegerea tehnicii terapeutice este determinată fundamental de personalitatea și problema pacientului. În multe cazuri, așa-numitul lucrăm într-o abordare integrativă, adică putem trage din diferite abordări și putem aplica mai multe tehnici într-o perioadă terapeutică mai lungă.

Simptomele psihiatrice pot fi foarte diverse, nu numai sub forma mentală, ci adesea sub formă de probleme fizice și boli. Pentru toate simptomele psihiatrice și psihosomatice, este recomandabil să consultați un psihoterapeut care face viața dificilă să spună că este normal. Acestea includ depresia, anxietatea crescută, gândirea excesiv negativă, fricile nefondate, tulburările de somn, adaptarea, diferențele vizibile de comportament, întreruperea relațiilor și a relațiilor strânse, durerea fizică fără cauze organice sau în diferite situații traumatice psihic. Divorț, deces).

În același timp, reducerea simptomelor nu înseamnă o recuperare completă, deoarece factorii psihologici reali pot dura mai mult timp pentru a se stabili în timpul procesului terapeutic. În timpul terapiei, se observă adesea că, după îmbunătățirea parțială, pot apărea recăderi temporare, care pot fi explicate prin modificări ale proceselor mentale interne.

Piatra de temelie a oricărei psihoterapii este motivația. Dacă pacientul nu este suficient de motivat să ia o intervenție terapeutică, acesta va acționa ca și cum pacientul nu urmează medicamentele și dieta prescrise de medic și considerate necesare. Deși intră sub control, nu se îmbunătățește. Lipsa motivației are efectul opus asupra eficacității terapeutice, cu toate acestea, motivația poate fi adesea realizată cu ajutorul profesioniștilor sau rudelor.

Psihoterapia ar trebui să fie dată numai de psihologi cu studii universitare și examen clinic și/sau de specialiști cu examen psihoterapeut (de obicei medici și psihologi). În prezent, psihoterapia finanțată de OEP este asigurată de unele instituții medicale, ambulatorii și, în cazul copiilor, în primul rând de consilieri educaționali. În plus față de sistemul de îngrijire subvenționat de stat, îngrijirea psihoterapeutică adecvată poate fi obținută în mod privat.