Despre epilepsie

Reabilitarea cognitivă începe cu formularea celulelor terapeutice specifice, începând cu ancheta neuropsihologică preliminară, în care problemele actuale ale pacientului sunt considerarea principală. Durata intervenției este min. 2-3 luni. Principalele sale metode includ:

cognitivă

1. Tehnica „antrenamentului”:

Promovează dezvoltarea comportamentelor cognitive existente, recuperarea abilităților pierdute. Poate fi realizat în principal în cadrul ocupațiilor individuale. Cu această metodă, viteza proceselor atenționale și a procesării informațiilor poate fi îmbunătățită. Procedura a fost rulată pe un computer, aprox. poate fi finalizat la un nivel dificil, cu exerciții repetate săptămânal. Gradul de dificultate al sarcinilor poate fi modificat pe parcursul terapiei individuale în funcție de performanța și dezvoltarea individuală. Persoanele primesc feedback imediat despre performanța lor după fiecare zi.

2. Tehnica compensatorie:

Celja aprox. achiziționarea și practicarea strategiilor cognitiv-comportamentale în primul rând în cadrul grupului. În timpul terapiei, ajutăm indivizii să devină conștienți de eșecurile de zi cu zi rezultate din disfuncțiile lor cognitive și apoi implementăm proceduri compensatorii pentru a preveni aceste eșecuri; pentru a putea aplica aceste strategii în viața de zi cu zi, pacienților li se administrează zilnic exerciții la domiciliu. La fiecare întâlnire ulterioară, membrii grupului, sub îndrumarea unui psiholog, discută experiențele lor și primesc ajutor pentru a depăși orice dificultăți care ar putea apărea. Eficacitatea reabilitării poate fi verificată prin examinări neuropsihologice repetate la sfârșitul perioadei de tratament.

La pacienții cu epilepsie, cele mai frecvente plângeri sunt legate de memorie; ca rezultat, dezvoltarea sa este cea mai solicitată, în special pentru intervenții chirurgicale care implică lobul morților. În prezent nu există o procedură universală pentru îmbunătățirea memoriei care să fie la fel de eficientă pentru toată lumea. Acest lucru se datorează în principal numeroaselor cauze ale reclamațiilor de memorie și diferențelor individuale mari.
Reabilitarea memoriei nu se referă doar la învățarea și amintirea învățării și amintirii în sine, ci și la învățarea și practicarea strategiilor care permit pacienților să folosească aceste abilități în viața lor de zi cu zi. Adesea, procesele de memorie în sine nu cauzează plângeri de memorie, ci funcționarea inadecvată a altor funcții (de exemplu, atenția) sau chiar o stare proastă (de exemplu, depresie). În astfel de cazuri, îmbunătățirea acestor funcții sau rezolvarea problemelor emoționale sau sociale poate îmbunătăți foarte mult performanța memoriei.

Regulile nefondate ale reparării memoriei

Atitudine pozitiva: gândiți-vă la beneficiile amintirii cu succes a ceva. Cel mai simplu mod de a obține o atitudine pozitivă este să obțineți propria recenzie: de ex. invata ceva nou care are valoare de recompensa.

Lucruri de reținut: creierul nostru poate fi dezvoltat în anumite limite, dar este nevoie de timp și efort!