Retorică

Cuvânt de origine greacă, înseamnă retorică, elocvență. Potrivit practicienilor latini, este arta convingerii. Poate fi subiectul oricărui caz în favoarea căruia vorbitorul sau scriitorul dorește să câștige publicul.

Conceptul de retorică include toate manifestările orale care sunt de interes public și sunt prezentate unui public mai mic sau mai mare. A vorbi în public este atât o știință teoretică, cât și o știință practică.

Tipuri de vorbire a vorbitorului:

1. Tipuri de vorbire antice:

discurs deliberativ sau consultativ
discurs criminalistic: își propune să afle adevărul, să facă o acuzație sau o apărare cu privire la un incident din trecut.
prezentare sau discurs demonstrativ

2. Tipuri de vorbire medievale:

vorbirea profesorului
discurs criminalistic: are ca scop aflarea adevărului, urmărirea penală sau apărarea împotriva unui incident din trecut
cuvântare.
discurs deliberativ
discurs de sărbătoare

3. Tipuri moderne de vorbire:

prezentare profesională
discurs persuasiv
declarație de vorbire
discurs confesional, bisericesc: Explicația unui discurs sacru, scopul este convertirea, slăvirea. Este educațional din punct de vedere moral.
discurs casual sau festiv: De obicei, o comemorare cu ocazia aniversării unui eveniment istoric, social.

Pregătirea și prezentarea vorbitorului:

pregătire
aspect
formularea, stilul
învăţare
lectura

Părți ale discursului:

Introducere: trebuie să includă elementul care face obiectul discursului. Servește pentru a crește gradul de conștientizare, pentru a câștiga bunăvoința elevului.
Narațiune: prezentarea cazului (sub formă de descriere, listare, ocolire sau respingere)
Dodge: Poate fi la mijloc sau la sfârșitul narațiunii, pentru a evita o tranziție bruscă la detalii.
Detaliere: explicarea nucleului de gândire al narațiunii. Dacă narațiunea este complet clară, poate fi evitată.
Dovadă: cea mai importantă parte a unui discurs care trebuie elaborat în cele mai detaliate. Face poziția reprezentată acceptabilă, susține și convinge.
Refutare: respingerea argumentelor adversarului. Metode: micșorarea, îndoirea, negarea, dar obiectarea, indicarea, menținerea, înlocuirea, avertizarea, batjocura.
Concluzie: Rolul de reîmprospătare a memoriei, rezumarea subiectului și influențarea emoțiilor.