Șopron

Valoare străină

economia agricolă și alimentară

18.02.2016

Prezentare:

Untul este un aliment realizat prin făinarea grăsimii unui produs lactat (deasupra laptelui, uneori din unt în sine) cu făină. În plus față de termenul unt, termenul unt prăjit este cunoscut într-un context mult mai larg și joacă un rol proeminent în mesele de post și festive, dar acesta din urmă nu acoperă neapărat același concept: grăsime galbenă din lapte separată în timpul încălzirii și apoi înghețată în timpul răcire (turnată în jos), și aceasta primește denumirea de unt prăjit, în timp ce restul de zară este tras, care este apoi numit unt. În timpul procesului de preparare observat de-a lungul zonelor inferioare ale Tisei, grăsimea încălzită și laptele de unt rămas nu sunt separate, drept urmare, după solidificare, untul devine galben auriu, iar laptele de unt acoperit cu făină devine maro.

Potrivit literaturii etnografice maghiare, este cunoscută încorporarea grăsimii produsului lactat cu făină și apoi consumul produsului ca hrană caracterizează (sau a caracterizat) două zone ale bazinului carpatic: în timp ce în sudul Transilvaniei) sunt cunoscute.

De-a lungul Tisei din Voivodina, în ciuda numărului în scădere de ferme domestice de lapte, untul se face acasă și se consumă acasă, altfel este vândut pe piețele orașelor din apropiere. Astfel, poate fi considerat un aliment preparat pentru nevoile proprii și de piață: este comercializat pe piețele orașelor (Ada, Bečej, Subotica, Zenta) și pe piețele locale mai mici din orașe și este, de asemenea, fabricat acasă de-a lungul Tisei, mai ales din resturi de unt și smântână. Starea dintre achizițiile de casă și cele de pe piață este consumul de unt achiziționat săptămânal de la un vecin: se observă atunci când numărul fermelor de bovine din municipiu scade, dar există încă modele de consum anterioare, deci există cerere locală și intenție, dar vacile care furnizează materia primă nu mai există. În cazul Martonos de-a lungul Tisei, acesta a fost și cazul: printre porțile cu o populație în scădere și din ce în ce mai puține bovine, cei care se ocupă încă cu creșterea animalelor pot genera venituri în zilele non-piață, care se manifestă în numerar și altele beneficii în natură.

Subotica - desigur ca oraș și piață urbană - diferă de imaginea generală și în acest caz: într-un oraș multietnic, nu atât caracterul național (și religios), cât mai degrabă vânzătorii maghiari de-a lungul Tisei și în jurul Subotica își fabrică și își vând untul împreună cu alte bunuri produse pentru piață. Ei fac clar acest lucru cu intenția de a păstra și recicla restul de unt și smântână.

Pe lângă faptul că consumul urban și moda au crescut popularitatea untului prăjit, consumul de unt și unt prăjit este important pentru populația non-urbană din următoarele motive:

Parte a mesei festive. Se folosește în bucătărie în timpul dietei de sărbători postale (în dieta de Crăciun din jurul Subotica). Ibolya Bereczki scrie în lucrarea sa Folk Foods din Jászság că „în principal în Postul Mare era unt, unt prăjit (în moduri mai bune) floarea-soarelui și ulei din semințe de dovleac” în loc de grăsime. Pe baza acestui fapt, apariția din Postul Postului de unt prăjit a evidențiat în același timp natura sa festivă (și de post).

Bunuri de piață. Producția și consumul de unt arată o relație de cauzalitate cu creșterea laptelui tradițională în așezările de-a lungul Tisei și comercializarea produselor lactate nou la modă, apoi cu îngustarea piețelor. Nici nu poate fi departe de faptul că unul dintre motivele schimbării creșterii lactate de-a lungul Tisei - tranziția de la creșterea ovinelor la creșterea vacilor - a fost modificat de nevoile pieței regionale de producție pe piață în direcția care poate fi încă observat astăzi.

Propunător: Dr. Árpád Papp etnograf, antropolog cultural