Visul unui profesor de muzică maghiar se poate împlini în Italia: Rocking-ul a început la Milano

Ági s-a mutat în Italia acum doi ani. Partenerul său, Zoli, lucra deja la acea vreme. Dar, în ciuda abilităților sale lingvistice bune, a mai multor grade, a trebuit să ia o cale diferită din cauza birocrației locale. Așa că acum își poate realiza unul dintre marile vise ale vieții sale, a început Rocker-ul pe care l-a întâlnit și pe care l-a iubit acasă la Milano.

Cum ajută o sesiune de muzică mamele și copiii maghiari care locuiesc în străinătate? Cum este viața de zi cu zi pentru un cuplu tânăr care iubește cultura, drumețiile, se bucură de chat cu localnicii și are câteva hobby-uri speciale?

Ági vorbește despre viața mediteraneană, duplicitate, integrare și ce fel de viitor își imaginează pentru ei înșiși.

A sărit în nimic când s-a mutat la Brescia

M-am mutat la Brescia, Italia, acum aproape doi ani din motive de confidențialitate. Zoli, partenerul meu locuia de ani buni afară. Am crezut că prefer să mă mut la el.

Integrarea celor doi a fost foarte diferită: Zolit a fost „provocat” de o companie, așa că nu a avut nimic de-a face cu găsirea unui loc de muncă, dar a primit, de asemenea, un ajutor semnificativ de la locul său de muncă și colegii din administrație.

Situația a fost diferită la mine: am sărit în neant, cu o diplomă în științe umaniste și profesor de muzician în buzunar.

Competențele lingvistice sunt un avantaj imens

Zoli vorbea italiană de bază când s-a mutat. În prima jumătate a anului, el a folosit în continuare engleza în principal la locul de muncă, dar după aceea a trecut complet la italiană. El a comunicat în italiană de la început în viața de zi cu zi. Nu ar fi fost posibil să ne înțelegem foarte bine cu engleza, pentru că aici - în mod surprinzător - mulți absolvenți sunt în război cu engleza sau cu orice altă limbă străină.

Am lucrat acasă ca profesor de italiană, așa că, din fericire, cel puțin nu am trebuit să mă ocup de asta după ce m-am mutat.

Din păcate, dincolo de obișnuit, cunoștințele mele despre limbă nu erau un avantaj: mă împiedic în labirinturile birocrației italiene la fel ca cei care nu vorbesc limba.

Voluntariatul a ajutat

De îndată ce m-am mutat, am început să aranjez naturalizarea diplomei, dar până astăzi nu am primit-o, mai mult, nu am primit nicio știre despre asta și singurul funcționar care se ocupă de acoperire. Zoli a trebuit doar să-și prezinte diploma de inginer, dar nu am nicio șansă să intru în sistemul de învățământ italian, să aplic pentru cereri fără o diplomă localizată.

Imediat după ce m-am mutat, am început să caut voluntariat. Mi-a trecut prin minte că voiam să lucrez într-o tabără pentru copii.

Chiar și acasă, indiferent de câte ori am aruncat o privire la site-urile care adună munca voluntară, nu am găsit niciodată o tabără ca aceasta. De îndată ce am ieșit, practic primul lucru pe care l-am văzut a fost o tabără pentru copii organizată în munții de lângă Lacul Como. La o săptămână după mutare, mergeam deja cu trenul. A fost o experiență foarte grozavă și într-un mod amuzant șansa m-a adus împreună cu un profesor de muzică sau un profesor creativ. Datorită acestui fapt, pot spune că în primele zece zile am primit chiar primul dar din viața mea de la un copil mic: un înger pliat.

În primul an, am călătorit mult acasă din motive familiale, practic la fiecare 2-3 săptămâni. Al doilea an este mai calm în acest sens.

Din moment ce nu știu când să obțin un loc de muncă, voi începe să-mi construiesc mult visata „școală privată de muzică”. Situația nu îmi este străină pentru că acasă, lângă cele două școli unde am lucrat - liceu și școală de muzică - aveam un mic imperiu italian, Italian Corner. Am putut să predau limba italiană după propriile mele idei și am dezvoltat o mulțime de prietenii datorită educației private.

Aici, o școală privată de muzică este mult mai greu de înființat decât dacă aș face afaceri acasă. Evident, contează că odată ce cineva iese de la zero, am nevoie de timp pentru a mă cunoaște, pentru a lucra singur.

Cursurile de muzică pe care le ofer se bazează pe conceptul Kodály absorbit în laptele matern.

Așa că încep prin a oferi elemente de bază ale muzicii clasice mamelor-părinți/adulților însărcinate și încearcă să-i aducă pe copii până la nivelul școlii de muzică și la educația instrumentală.

Atașamentul față de cultura maghiară

Întrucât atașamentele mele culturale sunt foarte puternice și de multe ori îmi este dor de serile literare obișnuite, de întâlniri de scriitori-cititori, de concerte acasă, m-am gândit mult la ce se va întâmpla cu copiii noștri. Cum vor avea acces la cultura maghiară pe lângă cea italiană, pe cât posibil.

Ce pot face pentru ca inevitabila „divizare culturală” dintre noi să fie cât mai mică posibil?.

Am fost întotdeauna sigur că, dacă aș locui acasă, voi urma cursuri de muzică în copilărie. De asemenea, am evidențiat Rockato-ul visat de Ilona Gállné Gróh, deoarece aici educația muzicală în copilăria timpurie este o educație complexă, în același timp, deși, evident, copiii se dezvoltă prin ea, nu este scopul dezvoltării. Așa am ajuns la punctul în care am aplicat pentru a deveni șef de ședință. Ideea mi-a trecut prin minte de mai multe ori, dar, fiind la Budapesta, nu aș fi avut ocazia să intru, așa că mulți oameni lucrează deja în comunitatea Rocking din capitală.

Stânca din Milano a pornit

Acum, din fericire, Italia și-a îndeplinit această dorință. Țin cursuri în Milano din noiembrie. În prezent, există 4-5 mame în rotația culturilor, așa că suntem cu toții - mame și eu - lucrăm pentru a ne extinde echipa. Din păcate, suntem lăsați singuri în acest sens, deci în cea mai mare parte Facebook și tradiția orală ne pot ajuta.

În aceste zile au existat conversații serioase despre Rocker în aceste zile, iar mamele în sine au formulat argumentele pentru care merită să mergi la Rocker și de ce le place să vină săptămână după săptămână.

Această metodă de educație muzicală funcționează minunat, faptul că înconjurăm copiii mici cu muzică dă roade pentru fiecare copil. Pe de o parte, cei mici se dezvoltă fără nicio intervenție directă (capacitatea lor muzicală și intelectuală, atenția, capacitatea de concentrare, inteligența emoțională, dezvoltarea vorbirii și a mișcării, pentru a numi doar câteva). Este uimitor cât de frapante sunt unele persoane într-un timp atât de scurt, cât de viu răspund fie la cântare, fie la flautist (eu sunt flautist, deci instrumentul meu este un accesoriu indispensabil pentru cursuri).

O jumătate de oră petrecută intens - cu jocuri de cântat și poale - nu este nevoie să spun, în ce măsură întărește relația dintre mame și bebelușii lor și trebuie să spun că mamele în sine par a fi foarte eliberate în această jumătate de oră.

Unii au spus-o de la ultima noastră întâlnire, „fetița mea a râs atât de mult încât a uitat de schimbarea„ nesfârșită ”a mamei”. Unii oameni au un „program săptămânal încorporat” pentru Rocking, pe de o parte, deoarece văd efectul său pozitiv asupra bebelușului, iar pe de altă parte, multe mame își exprimă nevoia ca copiii să nu audă doar limba maghiară, așa că sunt foarte bucuros să guste copiilor frumusețile limbii maghiare și ale limbii materne muzicale. Sau, evident, această balustradă lingvistic-culturală contează foarte mult pentru părinți înșiși.

Datorită Rockerului, mă întâlnesc cu unguri în fiecare săptămână, încerc să ajung la ungurii care locuiesc în zona mea (Brescia-Verona-Bergamo-Milano-Varese) sau la comunitățile maghiare deja stabilite, în cazul în care se alătură altcineva.

Lucruri surprinzătoare în viața de zi cu zi

În ceea ce privește lumea, există câteva lucruri izbitoare în Italia cu care sunt ușor de obișnuit, dar chiar și după câțiva ani - dacă mă uit la experiențele celor doi - putem fi surprinși de aceasta.

echilibrul general. Poate că acest lucru este cel mai izbitor și, în acest sens, marcăm diferența în „standardul de viață”.

Nu este neapărat măsurabilă din punct de vedere material, deoarece chiar și casierul mediu al supermarketului se adresează către tine cu o seninătate pe care ți se pare greu de găsit acasă: nu cordială, nu blândă, pur și simplu amabilă.

Oamenii vorbesc între ei.

Ni s-a întâmplat de nenumărate ori că am intrat în conversația cu noi când am intrat în centrul orașului, a fost că aceasta a devenit o comandă de băutură/cafea de mai multe ori, discuția a durat atât de mult.

Nu putem pleca de acasă într-un astfel de moment încât nu există întotdeauna mulți sportivi în parc - de la părinți care joacă fotbal cu copii la băieți care fac cascadorii acrobatice pe o frânghie întinsă printre copaci până la un pensionar nordic walking, de toate vârstele sunt reprezentate.

Dacă există un concert sau un spectacol teatral, puteți fi sigur că oamenii vor fi aglomerați, dar chiar și într-o simplă marți seară există o mulțime de plimbări în parcuri și în centrul orașului, iar vinerea nu există oameni care să aperitiveze (băuturi scurte entuziaste sau cocktailuri cu gustări) undeva. Aș dori să observ aici cum beția nu este tipică italienilor. Chiar și nunțile s-au încheiat la miezul nopții.

Facilitățile din zonă sunt, de asemenea, favorabile pentru excursii și drumeții.

De asemenea, mergem ori de câte ori putem și întâlnim întotdeauna o mulțime de oameni. Pensionarii italieni ne lasă întotdeauna rușinați de agilitatea lor. În general, putem spune că aici grupa de vârstă pensionară este mult mai agilă și mai activă. Din această cauză, inimile noastre sunt adesea restrânse, ne-am dori acest lucru pentru vârsta părinților noștri și peste.

Zoli poate continua antrenamentul câinilor aici (agilitate) și acum nu mai trebuie să călătorească în străinătate pentru a participa la târgul veteran din Imola sau pentru a vedea MilleMiglia, care abia începe la Brescia.

Simt că pot să-mi ameliorez sentimentele culturale din multe surse: la Verona, la o oră distanță, susțin concerte care îi permit lui Müpa să-și lingă cele zece degete.

Utilizarea bibliotecii este gratuită pentru toată lumea (.),

deci, de fiecare dată când merg la bibliotecă, este întotdeauna plin de copii și bibliotecile organizează o mulțime de programe pentru copii.

Educația nu este chiar modernă

Întrucât nu avem copii încă, pot să comentez sistemul de educație aici doar pe baza a ceea ce am văzut de la sine și de la cunoștințele mele ca profesor de căutare de locuri de muncă. Acesta pare a fi unul dintre domeniile în care cele două țări sunt, din păcate, foarte asemănătoare. Un sistem supra-birocratic nu poate inova cu adevărat și nu oferă oportunități de învățare actualizate pentru generațiile în creștere. Sperăm că până când vom fi implicați, vor exista unele schimbări în acest domeniu.

Viitorul este văzut în dualitatea culturală

Deși nu pot spune că acești aproape doi ani au oferit suficiente informații pentru a face o impresie asupra tuturor categoriilor sociale, suntem încrezători că putem rămâne aici.

Pentru noi înșine, uneori inimile noastre ne-ar putea trage acasă. Zoli este mult mai flexibil, dar încă îmi este dor de elevii și colegii mei de liceu. Încerc să-mi cultiv prieteniile intens și să țin degetul pe forța motrice a vieții culturale de acasă. De exemplu, urmărim Orchestra Festivalului chiar și aici, în Italia. Iarna am călătorit și la Udine prin barierele de zăpadă, iar în toamnă vom vedea cea mai recentă senzație din Vicenza: Falstaff în regia lui Iván Fischer.

Dar, din cauza copiilor noștri (viitori), credem că le vom oferi mai multe oportunități dacă vor cunoaște această dualitate culturală de la început. Sperăm că, cu acest mod de viață, diversitatea culturală, deschiderea către lume și toleranța vor fi integrate în mod natural în viața lor.

Mai multe despre cursurile de rock în Italia AICI.

Puteți citi despre Rocking AICI și despre viața și cultura italiană AICI.