Bettina Brandl-Risi: Noua virtuozitate

„Suprapunerea și imperfecțiunea pe scena germană

Este virtuozitatea, amestecată organic cu imperfecțiunea, o coincidență sau are o semnificație estetică mai profundă pentru teatru?

René Pollesch și cutia sa magică

Divasele lui Frank Castorf

Christoph Marthaler
muzicieni perfecti/imperfecti

„Eșecul ca oportunitate”:
Christoph Schlingensief

Virtuozitatea și
politica de reprezentare

Germania, februarie 2006 Un scandal teatral zguduie țara: Gerhard Stadelmaier, critic de teatru notoriu conservator pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, a fost de fapt insultat de un actor la premiera din Frankfurt a Murder Games a lui Ionesco. Spectacolul a fost pus în scenă de Sebastian Hartmann, unul dintre regizorii care lucrează deseori și la Volkswagen din Berlin. Actorul, Thomas Lawinky, a încetat odată să joace, a aruncat o (lebadă) în poala critică, apoi și-a smuls carnetul din mână și a început să-l certeze. După ce Stadelmaier, revoltat, a părăsit auditoriul, primarul din Frankfurt l-a însărcinat pe directorul artistic al Schau¬spiel Frankfurt să demită actorul. Criticul a susținut că a fost violat și umilit și, fiind renumit pentru că nu a tolerat nicio încălcare a celui de-al patrulea zid, a declarat că, acționând din rolul său, actorul a încălcat contractul de teatru într-un mod care respectă legea. (Vezi numărul din iunie 2006 al TEATRULUI pentru detalii.) Da, mai avem încă un drum lung de parcurs, dar dacă dezvoltăm virtuozitatea în continuare, putem face primul pas în direcția corectă.

Traducere de Judit Szántó
Publicat de Teatru, Yale School of Drama 37: 1 (2007)