Ce este umorul japonez?

O societate japoneză izolată poate sugera că umorul este o sursă de pericol. La urma urmei, poate fi un mijloc de a-i răni pe alții din greșeală, de a jigni ceea ce încearcă să evite poporul japonez. Din această cauză, un observator din exterior poate părea că poporul japonez este foarte serios.

Oare pentru că râsul și umorul erau considerate niveluri mai scăzute în cultura japoneză sau chiar vulgare? Nu putem spune cu adevărat asta, deoarece ilustrațiile umoristice ale maimuțelor și broaștelor (Chōjū-giga) ale lui Toba Sojo au adus un zâmbet pe fața multor călugări și aristocrați budiști din secolul al XIII-lea. Mai târziu, kyōgen spectacolele sale comice au distrat - în special samurai laudați sau lași - conducători japonezi și samurai în pauzele spectacolelor pentru femei. În era Edo, umorul era deja considerat mult mai vulgar, deoarece lucrările amuzante și satirice ale epocii erau mai distractive pentru clasa de mijloc emergentă. Umorul simplu al lui Tōkaidōchū Hizakurige este încă amuzant pentru japonezi. Faimoasa poveste povestește despre călătoria a doi prieteni, Yaji și Kita, care încearcă să ajungă de la Edo la Kyoto pe drumul Tōkaidō în timp ce se implică în nenumărate situații amuzante. În plus, umorul lui Hokusai și Kyosai, ale cărui opere remarcabile sunt încă populare astăzi, a fost adesea menționat.

În glumele japoneze, personalitățile umane sunt de obicei batjocorite, subliniind neajunsurile umane majore. Japonezilor le place comicul de situație, dar glumele pe care le cunoaștem ca atare nu le sunt cunoscute în mod explicit - în Japonia, poveștile amuzante sunt mai tipice. În contrast, umorul european se bazează pe răsucirea tuturor, atingând adesea subiecte care pot fi șocante pentru japonezi. Aceasta ar putea fi, de exemplu, o boală sau o diferență etnică la care japonezii pot reacționa foarte negativ.

O altă caracteristică este că străinii găsesc umorul japonez, care se concentrează pe jocuri de cuvinte, prostesc și adesea greu de înțeles. Cu toate acestea, nu trebuie să petrecem mult timp într-o companie japoneză pentru a descoperi cât de important este umorul în viața lor. Putem vedea gama largă de glume - fie că arată unde un tort este apăsat pe fețele jucătorilor prin simpla apăsare a unui buton, a unui cabaret sau chiar a unei satire politice ingenioase. Înțelegerea unor glume japoneze este dificilă din cauza limbajului în special, deoarece există personaje sau situații în care evenimentul nu poate fi urmărit cu greu. Alteori, dacă înțelegem despre ce este vorba, poate fi la fel de amuzant pentru noi ca și pentru japonezi.

De-a lungul anilor, multe sub-versiuni ale rakugo-ului au evoluat pe baza unor teme diferite, cum ar fi ninjo-banashi, care a construit povești pe pasiunea sa, dar au fost, de asemenea, caracterizate prin povești supranaturale și spectacole care parodiază evenimentele actuale. Odată cu modernizarea Japoniei, rakugo și-a pierdut din ce în ce mai mult publicul, cele mai dificile perioade fiind în anii 1930 și 40, când aproape jumătate din povești au fost cenzurate. După război, însă, raza de speranță a strălucit din nou și, datorită televiziunii, toată lumea din țară s-a putut bucura de comedie. În zilele noastre, tabăra principală a rakugo-ului este alcătuită din publicul de vârstă mijlocie sau mai în vârstă, dar este, de asemenea, bine participată de tineri, ceea ce nimic nu s-ar dovedi mai bun decât să întâlnim cluburi de rakugo și interpreți amatori la majoritatea universităților.

Una dintre excelențele rakugo se regăsește în limba japoneză însăși și în jocurile de cuvinte bogate. Există o mulțime de cuvinte care sună la fel, iar povestitorul îi acordă o atenție deosebită, dar este la fel de important pentru el să-și perfecționeze dialectele și sunetele precum jocul său pe față sau abilitatea de a lua scene complete doar cu un prosop și un ventilator.

Comedia japoneză modernă este adesea ca. owarai (râsete), care se mișcă pe o scară destul de largă: include practic genurile de stand up, spectacol de varietăți și teste amuzante. De asemenea, popular este manzai de asemenea ca formă tradițională de comedie. Se caracterizează prin faptul că, de obicei, două personaje glumesc între ele într-un ritm rapid: unul este Boke, el este de obicei personajul prost, de neînțeles care spune sau uită totul greșit, în timp ce celălalt, Tsukkomi, îl corectează constant și chiar îl lovește pentru greșelile sale de multe ori.

Pe scurt, simțul umorului japonezilor este puțin diferit de al nostru, așa că, indiferent dacă avem o relație de afaceri sau de prietenie cu aceștia, întotdeauna evaluăm cu atenție terenul înainte de a începe să glumim.