Cum este recunoscut diabetul? Înapoi

Diabetul poate fi detectat prin diferite teste de sânge, chiar dacă cineva nu are deloc simptome. Dar ce fel de teste există și cum funcționează? Vom arăta ...

1. Test aleatoriu al glicemiei

Testarea aleatorie a glicemiei se face de obicei ca parte a unui test de sânge. Medicii se uită apoi la nivelurile de zahăr din sânge găsite în momentul măsurării, indiferent de momentul în care pacientul a mâncat ultima dată. Dacă nivelul zahărului din sânge este de 11,1 mmol/l sau mai mare, este deja indicativ al diabetului, dar este necesar un al doilea test de post pentru a confirma diagnosticul.

2. Testul glicemiei la jeun sau testul glicemiei la jeun

Testarea glicemiei la jeun este una dintre cele mai comune metode de detectare a diabetului. În timpul testului, o probă de sânge este prelevată de la pacient, astfel încât el sau ea să nu fi fost hrăniți cu cel puțin 12 ore înainte. Dacă zahărul din sânge este de 7 mmol/l sau mai mare, se suspectează diabet zaharat. Testul este apoi repetat într-o altă zi pentru a confirma faptul diabetului.

3. Test de toleranță orală la glucoză (OGTT)

În timpul acestui test, pacientul trebuie să bea o soluție specială de zahăr, măsurându-și nivelul zahărului din sânge, înainte de 30, 60, 90 și 120 de minute după consumarea soluției. Cerința testului este să nu mănânci cel puțin 10 ore în prealabil, pentru a efectua o activitate fizică puternică. Dacă nivelul zahărului din sânge este de 11,1 mmol/l sau mai mare la 2 ore după consumarea soluției de zahăr de 75 de grame, pacientul este diabetic. Testul este potrivit pentru screeningul diabetului, chiar dacă rezultatele altor teste nu sunt clare, dar este utilizat și pentru detectarea diabetului gestațional.

În timpul dezvoltării diabetului de tip 2, aproape toți pacienții trec prin faza de pre-diabet care precede diabetul lor real, care poate fi totuși inversat cu o schimbare a stilului de viață. Cu toate acestea, face dificil să se recunoască faptul că pre-diabetul nu are simptome și poate fi detectat doar prin screening regulat, care este susținut și de toleranța orală la glucoză (OGTT). Sunt cunoscute și două forme de pre-diabet, una numită glicemie crescută la jeun (IFG) și cealaltă numită toleranță scăzută la glucoză (IGT). Aceste două condiții se disting bine, dar ambele indică o problemă cu controlul glicemiei și au consecințe similare pe termen lung.

Glicemia crescută la repaus alimentar (IFG) este o afecțiune în care nivelul glicemiei la repaus alimentar este ușor crescut (între 6,1 și 6,9 mmol/l), dar exercițiul de 2 ore al glicemiei este normal, adică mai puțin de 7,8 mmol/l.

Scăderea toleranței la glucoză (IGT) este o afecțiune în care zahărul din sânge în post este mai mic de 7,0 mmol/l și un nivel de glicemie de exercițiu de 2 ore de 7,8-11,1 mmol/l.

4. Testul HbA1c (hemoglobina A1c)

Acest studiu arată care a fost nivelul mediu de zahăr din sânge în ultimele 3 luni. Dacă cineva nu este diabetic, valoarea obținută este cuprinsă între 3,5 și 5,5 la sută, dar nivelurile de HbA1c mai mari decât cele normale indică diabet la majoritatea oamenilor. Acest test nu este destinat în primul rând pentru a diagnostica diabetul, ci pentru a-i ajuta pe diabetici să-și gestioneze corect boala. Dacă valoarea HbA1c este mai mică de șapte procente și se încadrează în domeniul țintă desemnat, înseamnă că terapia are succes. Din acest motiv, diabeticii ar trebui să participe la studiu aproximativ la fiecare trei luni.

5. Testul glicemiei postprandiale Acest test este cel mai frecvent utilizat în îngrijirea diabetului. „Postprandial” înseamnă „după masă”, astfel încât un diabetic ar trebui să măsoare nivelul zahărului din sânge la 1,5 până la 2 ore după masă. Monitorizarea postprandială a glicemiei este cel mai comun mod de a măsura glicemia la domiciliu, astfel încât pacientul să poată vedea efectiv dacă diabetul este bine întreținut.

6. Examinarea conținutului de cetonă în urină

Acest test este un produs defalcat găsit în urină pentru a detecta corpul cetonic. În cazul diabetului netratat (atunci când nu există suficientă insulină disponibilă), celulele se înfometează, nu primesc suficient zahăr, astfel încât, în absența mai bună, corpul descompune grăsimea și țesutul muscular, provocând apariția corpurilor cetonice în urină. Cu toate acestea, cetona detectată poate fi, de asemenea, un semn al unei diete drastice. Nivelurile cetonice sunt cel mai bine testate dacă diabetul este însărcinat, are febră sau are un nivel de zahăr din sânge de 16,7 mmol/l sau mai mare.

Este important de știut că diagnosticul de diabet este posibil numai cu teste de laborator, dispozitivele de măsurare a glicemiei utilizate de pacienți pot fi utilizate numai în scopuri de îngrijire și control.!