Diabet

Esența diabetului zaharat este că fie producția de insulină de către pancreas este afectată, fie organismul nu utilizează bine insulina pe care o produce. Glucoza/nivelurile de glucoză din sânge/din cauza lipsei de insulină sau a acțiunii inadecvate a insulinei nu intră în celule, se acumulează în sânge și cresc în continuare cu fiecare masă.

Astăzi, diabetul poate fi considerat o boală publică, întrucât una din 10-12 persoane din Ungaria are diabet sau metabolism anormal al zahărului. În Ungaria, cca. Sunt înregistrați 600.000 de diabetici, iar numărul acestora crește constant cu 5-10% pe an. Este important să știm că boala este în prezent incurabilă, dar cu exerciții fizice adecvate, dietă și medicamente, după cum este necesar, menținerea nivelului zahărului din sânge aproape de sănătos poate trata bine diabetul și reduce speranța de viață cu 5-10 ani.!

Distingem cele mai frecvente două tipuri de diabet: diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2.

Diabetul de tip 2

Diabetul de tip 2 apare de obicei la bătrânețe, dar în zilele noastre este mai frecvent la tineri și chiar la copii, mai ales în asociere cu supraponderalitatea.
În acest tip de diabet, deși celulele beta nu mor, ele nu produc suficientă insulină, de ex. la mese când ar fi nevoie de cea mai mare cantitate de insulină.
În diabetul de tip 2, efectul insulinei poate fi, de asemenea, redus (rezistență la insulină). Ca rezultat, deși există insulină, aceasta nu este în măsură să livreze suficient zahăr către celule pentru a-l menține ridicat în sânge.!
Știm că anumite condiții contribuie la dezvoltarea diabetului de tip 2 sau pot prezice un risc crescut (cunoscut sub numele de factori de risc):
supraponderal
stilul de viață sedentar
dieta greșită
tensiune arterială crescută
Vârsta peste 40 de ani
incidența diabetului în familie
niveluri mai ridicate ale glicemiei măsurate în timpul sarcinii
Nașterea unui copil de peste 4.500 de grame.

Predispoziția la diabetul de tip 2 este mai mult moștenită decât susceptibilitatea la diabetul de tip 1.

Terapia utilizată poate fi diferită în fiecare fază a bolii:

Diabetul de tip 1 (cunoscut anterior ca insulino-dependent)

Diabetul de tip 1 este cel mai frecvent la copii și la o vârstă fragedă (dar poate apărea și la o vârstă mai târzie).
În acest tip de diabet, celulele producătoare de insulină (celulele beta) din pancreas sunt distruse, determinând încetarea producției de insulină. Predispoziția la diabetul de tip 1 poate fi moștenită într-o oarecare măsură (condiție genetică). Unii factori de mediu (viruși) pot declanșa moartea celulelor beta, ducând la deficit de insulină și, în cele din urmă, la diabet.
Deoarece nu există insulină, celulele încep să producă glucoză din proteine, în ciuda nivelului ridicat de zahăr din sânge.
Prea multă glucoză poate pătrunde, de asemenea, în urină și poate crește cantitatea de urină, provocând deshidratare, care poate duce și la comă. În același timp, celulele încep să folosească grăsimi în loc de zahăr. Ca „subprodus” al arderii crescute a grăsimilor, se produc corpuri cetonice care schimbă mirosul urinei; poate provoca acidoză și comă

Diabetul de tip 1 cu terapia stilului de viață pentru a fi tratat cu insulină.

Simptomele pot include:

a exprimat setea,
cantități mari de urinare frecventă,
pierdere în greutate,
somnolenţă,
infecții recurente ale pielii și gurii,
deteriorarea vederii.

2.6 Auto-monitorizare

În viața diabeticilor (în esență tipurile 2 și 1 tratate cu insulină), monitorizarea regulată a glicemiei la domiciliu este foarte importantă, ceea ce este facilitat prin păstrarea unui jurnal de tratament și revizuirea acestuia cu medicul curant în timpul vizitelor. Jurnalul de tratament conține tabele în care vă puteți înregistra tensiunea arterială și alte comentarii pe lângă rezultatele măsurătorilor.

Nivelurile de glucoză din sânge înainte de masă trebuie să fie cuprinse între 5 și 6,5 mmol/l, iar nivelurile de glucoză din sânge nu trebuie să depășească 7,5 mmol/l la 2 ore după mese.

2.6.1 Hipoglicemie

Hipoglicemia este definită ca niveluri de glucoză din sânge sub 3 mmol/l la un individ sănătos în timpul foametei prelungite.

Dacă glicemia scade, este posibil să aveți următoarele:

Strângere de mână
Transpiratie rece
Senzație de foame
Albire
„Bătăile inimii”
comportament ciudat, posibil agresiv
este posibil să aveți dificultăți de concentrare sau să aveți vedere dublă.

Cele mai frecvente cauze ale hipoglicemiei sunt:

doză inadecvată de insulină sau doză inadecvată de comprimat antidiabetic (prea multă insulină și/sau medicament, locul de injectare greșit, timp extrem de lung între injecție și alimente)
erori dietetice (omiterea unei mese, estimarea sau calcularea incorectă a conținutului de carbohidrați al unui aliment, timp extrem de lung între mese)
exercitii bruste, excesive
pierdere în greutate
consumul de alcool
consumul de droguri ilicite (stupefiante).

Este posibil să nu observați simptomele timpurii ale hipoglicemiei, deci este important să vă controlați glicemia. Uneori, când nivelul zahărului din sânge scade foarte brusc, este posibil să aveți simptome de hipoglicemie cu un nivel de zahăr peste 3,3 mmol/l (60 mg/dl). În cazul unei astfel de scăderi bruște a glicemiei, chiar dacă nivelul glicemiei măsurate nu este sub 4,0 mmol/l, se recomandă consumul a 5-15 g de carbohidrați cu absorbție rapidă pentru a preveni hipoglicemia ulterioară. Dacă măsurați un nivel de zahăr din sânge sub 4,0 mmol/l, după ce ați consumat cantitatea potrivită de carbohidrați (10-20 g carbohidrați sau masa „datorată”), cca. după o jumătate de oră merită să vă măsurați din nou glicemia. Astfel putem verifica dacă a fost eliminată hipoglicemia sau pericolul acesteia.

În caz de hipoglicemie, începeți să consumați întotdeauna 2-3 boabe de glucoză! Aveți întotdeauna glucoză cu voi! Jurnalul de tratament vă va oferi mai multe informații despre ce trebuie să faceți în caz de hipoglicemie.

Hipoglicemia foarte severă poate duce la pierderea cunoștinței, noduli sau comă și poate pune viața în pericol.

Un indicator al diabetului

Deși auto-monitorizarea glicemiei la domiciliu este o metodă eficientă și esențială de determinare a cantității de insulină necesară, este nevoie de mai mult pentru a monitoriza succesul pe termen lung al terapiei.

Măsurarea așa-numitei hemoglobine glicate sau A1c (HbA1c) indică în mod fiabil nivelul glicemiei în ultimele 2-3 luni. Măsurarea A1c este în prezent cea mai fiabilă metodă pentru medicul curant de a decide dacă tratamentul până în prezent a fost adecvat, cât de bine a respectat pacientul terapia recomandată și, eventual, de a schimba medicamentele prescrise.

Măsurarea A1C arată cât de mult din „hemoglobina A” care dă vopsea celulelor roșii din sânge este legată în sânge. Durează 2-3 luni până când glucoza din sânge se leagă de hemoglobină (glicat), astfel încât A1c indică nivelurile medii de zahăr din sânge din cele 2-3 luni anterioare testului, ținând cont de durata medie de viață a globulelor roșii din sânge. Cu cât este mai mare nivelul zahărului din sânge al unui pacient cu diabet zaharat, ceea ce înseamnă că cu cât este mai mult zahăr în sânge, cu atât se leagă mai mult de hemoglobină. Prin urmare, determinarea acestei valori de mai multe ori pe an este foarte importantă pentru îngrijirea adecvată a diabeticilor. Măsurarea A1c se efectuează de obicei în laboratoare.

Menținerea A1c sub 7% s-a dovedit a reduce incidența complicațiilor diabetului, reducând astfel costurile asistenței medicale și îmbunătățind calitatea vieții pacienților.

Există o legătură clară între ovarul chistic și diabet

Ovarele chistice multiple (în latină pentru sindromul ovarului polichistic) sunt cele mai frecvente boli hormonale la femeile aflate la vârsta fertilă. Frecvența sa poate fi de până la 50%. Originea sa este necunoscută, adesea caracterizată prin lipsa ovulației, un set de tulburări menstruale. Boala poate fi caracterizată prin examinarea cu ultrasunete a ovarelor, confirmarea de laborator a predominanței anumitor hormoni și tulburarea menstruală cu sângerări întârziate sau rare. Predominanța hormonilor masculini are ca rezultat căderea părului, chelie de tip masculin și o creștere a coșurilor inflamate, purulente, localizate pe față și partea superioară a corpului. Tulburările menstruale pot duce la fertilitate redusă. Excesul de greutate, obezitatea și așa-numita rezistență la insulină în diabetul de tip 2 sunt destul de frecvente, rezultând ineficiența insulinei existente.

Modificările stilului de viață, creșterea activității fizice și pierderea în greutate ar trebui să facă parte din tratament, iar menținerea unei greutăți normale este esențială. În multe cazuri, medicamentul este justificat, metformina fiind medicamentul cel mai potrivit, dar contraceptivele pot fi benefice atât pentru pacienții slabi, cât și pentru cei obezi. De asemenea, este important să tratați tensiunea arterială crescută dacă face parte și din boală.