Astăzi este Miercurea Cenușii - Ce acoperă tradiția?

18.02.2015 - 00:15 | vaskarika.hu/MTI - Fotografii:

Ziua alegerilor dintre carnaval și Paște, în religia creștină, este începutul Postului Mare înainte de Paște, care cade pe 18 februarie anul acesta. Postul Mare, perioada de 40 de zile de penitență și post care comemorează perioada postului și suferinței lui Isus, este denumirea latină a sărbătorii quadragesima (a patruzecea). Miercurea Cenușii, Biserica le amintește credincioșilor despre trecerea în viață și îi cheamă la pocăință.

Pregătirea pentru pocăință a devenit banală din secolul al VII-lea. În această zi, episcopul, îmbrăcat în sac, a fost condus la templu de către episcop. După ce s-a rugat psalmii pocăinței, el le-a presărat cenușă pe cap și i-a izgonit din templu, exact când Dumnezeu a alungat prima pereche de oameni din Paradis. Deportaților nu li s-a permis să intre în biserică decât Joi Mare. La Sinodul de la Benevento din 1091, II. Papa Orban ordonă incinerarea credincioșilor ca semn vizibil al pocăinței.

Inițial, bărbații erau presărați cu cenușă pe cap, femeile erau trase doar cu cruci de cenușă pe frunte; astăzi pentru ambele sexe ceremonia constă din aceasta din urmă. După Liturghie, preotul sfințește cenușa pisicelui consacrat din anul precedent și trasează o cruce cu ea pe frunțile credincioșilor, spunând: „Adu-ți aminte, omule, că ești praf și vei fi praf” (Memento homo, quia pulvis es, in pulverem revertis). Stropirea cu cenușă este un simbol străvechi al pocăinței, deoarece cenușa avertizează asupra morții, a morții, dar din moment ce era o materie primă pentru detergent și săpun, este atât un simbol al doliului, cât și al purității.

Miercurea Cenușii se mai numește Miercuri de Post, Miercuri uscate sau Miercuri uscate. A II. întrucât Conciliul Vaticanului, împreună cu Vinerea Mare, este o zi strictă de post pentru credincioșii catolici, adică este permis să mănânce doar de trei ori și să fie mulțumit o singură dată. Postul, numit și postul de patruzeci de zile, începe în Miercurea Cenușii și durează până în Sâmbăta Mare, dar, conform învățăturilor Bisericii, postul fizic singur nu este suficient, autocontrolul trebuie exercitat și în alte privințe.

Conform folclorului, cel care cenușează nu va avea dureri de cap. Ocazional, repatriații din biserică își frecau fruntea cu cei rămași acasă, astfel încât durerea de cap să-i evite și pe ei. Cele trei zile dintre Miercurea Cenușii și prima duminică din Postul Mare au fost numite „săptămâna nimicului”, „săptămâna trunchiată”. În unele locuri, joi de după Miercurea Cenușii era numit „joi gras” sau „joi devorant”, deoarece în acea zi era din nou permis să mănânce carne pentru a mânca resturile de carnaval. În Ungaria, campania Joi Lacom este organizată în această zi de ani de zile.