Migrenă

Migrena este un tip bine cunoscut de cefalee primară. Durerile de cap pot fi împărțite în două grupuri majore: dureri de cap primare (cum ar fi migrenă, cefalee în cluster, cefalee de tensiune și cefalee unilaterală în convulsiile cronice). Celălalt grup mai mare: durerile de cap pot fi, de asemenea, un simptom al multor boli ale sistemului nervos sau ale altor organe, aceste dureri de cap secundare.

Incidența migrenei

Incidența migrenei la populația adultă este de aproximativ 10-20%, de 3-4 ori mai frecventă la femei decât la bărbați. Boala unilaterală a crizelor cronice este mult mai puțin frecventă și afectează aproape numai femeile.

Cauzele migrenei

Cauza exactă a migrenei nu a fost dovedită, cea mai acceptată este teoria vasculară (așa-numita vasogenă) - într-o zonă a craniului există o scădere a fluxului sanguin, care determină așa-numita aură, vasodilatația ulterioară este responsabilă de apariția durerii. Dacă se simte vena de percuție (a. Temporalis) de pe templu, pulsația sa poate fi resimțită, iar presiunea asupra acesteia reduce durerea.

Conform teoriei trigemenului, cu toate acestea, activarea nervului trigemen (nervul trigemen) responsabil de durerea craniană provoacă un atac de migrenă. Acest lucru pare a fi susținut de eficacitatea triptanilor care acționează asupra receptorilor nervoși ai serotoninei în tratamentul atacurilor de migrenă.

Datorită acumulării familiei, migrenele au probabil și un fundal genetic.

Factorii care provoacă migrene includ modificări ale vremii, stimulii luminii pâlpâitori, prea multă resp. prea puțin somn, încordare mentală și luarea de asemenea a menstruației și a contraceptivelor. Cauza durerii de cap cronice, unilaterale în convulsii este complet necunoscută.

Simptomele migrenei

Pot exista patru faze ale unui atac de migrenă - faza introductivă, aură, cefalee, post-simptome. Faza introductivă are loc cu 24 de ore înainte de atac: veselie nerezonabilă, iritabilitate, solicitarea anumitor alimente și băuturi, căscat.

Acesta poate fi urmat de fenomenul aura în 15-30% din convulsii, care apare înainte de cefalee și poate dura 5-60 de minute. Pacienții raportează lumini colorate, pâlpâitoare, dungi strălucitoare cu margini zimțate, pierderea vederii, amorțeală la nivelul membrelor superioare sau a feței, greutate temporară la nivelul membrelor sau chiar paralizie temporară și probleme de vorbire.

Cursul unui atac de migrenă

Cefaleea migrenă însăși este în cea mai mare parte unilaterală, difuză, de obicei începând de la frunte și tâmple și apoi răspândindu-se într-o anumită parte a capului (uneori întregul cap, chiar și ceafa). Convulsia și durerea sunt intense, palpitante, de natură convulsivă. Lumina, zgomotul, mișcarea își măresc puterea. Atinge intensitatea maximă în 1-2 ore, durata sa totală poate fi de 6-24 ore. În majoritatea cazurilor, apar și greață, vărsături și diaree, urmate de urinare frecventă după atac.

După câteva zile de la oprirea atacului de durere de cap, există simptome post-oboseală: oboseală, epuizare, dificultăți de concentrare.

În apariția durerii de cap cronice, unilaterale, care apare în convulsii, clusterul seamănă mai mult cu o durere de cap: de câteva ori pe zi (10-20x), pe termen scurt (1-2 minute), dureri de cap severe, asemănătoare ochilor. Simptome asociate: congestie nazală, curgerea nasului, lacrimare, conjunctivită, pleoape căzute.

Diagnosticul migrenei

Diagnosticul se poate face pe baza simptomelor caracteristice, pot fi necesare examinări imagistice (CT, RMN) pentru a exclude alte boli.

Terapia cu migrenă

În cazurile ușoare, migrena este tratată cu analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene și antiemetice. În cazurile mai severe, trebuie administrate preparate de tartrat de ergotamină, preparate combinate de aminofenazonă și triptanii menționați anterior (acesta din urmă nu ar trebui însă utilizat la pacienții cu hipertensiune și boli coronariene datorită efectului lor vasoconstrictor) (vezi și Ghidul de sănătate - Medication Finder)

Prevenirea migrenei

Tratamentul preventiv este necesar dacă numărul de atacuri de migrenă depășește patru pe lună. În acest caz, pot fi administrați inhibitori ai receptorilor beta, antagoniști ai canalelor de calciu, antidepresive triciclice, anticonvulsivante și este important să se evite factorii și situațiile cunoscute care provoacă convulsii.