„Man designs, Windows crashs” - proverbe în zilele noastre

Dacă ar fi să întrebăm un elev de liceu astăzi ce ne vine în minte despre proverbe, cel mai probabil ne-ar spune fie o definiție a unei lecții de limbă, fie ar aduna vag ceva despre lumea satului, despre vreme și despre ridicarea devreme. De asemenea, este posibil ca nici măcar să nu necesite o școală primară, majoritatea adulților ar oferi răspunsuri similare. Tocmai ne-am îndepărtat atât de mult de utilizarea lor sau de mesajul lor? Trebuie să fie deloc modernizate?

„Fiecare trăsătură a gândirii și caracterului poporului nostru este depusă în bogatul depozit al poeziei noastre populare. Găsim în el tot ceea ce este elementul constitutiv al spiritului popular. Lumea sa emoțională este exprimată în cântecele sale; tradițiile naționale în legendele sale; în poveștile sale credința, morala, obiceiurile sale

- poate fi citit în colecția Cartii proverbelor maghiare a lui Sirisaka Andor. Într-adevăr, proverbele noastre sunt „principii”, înțelepciune, sfaturi sau judecată folosite de dragul universalității care reflectă o viziune asupra lumii definită cultural și social.

Cu toate acestea, astăzi, îi întâlnim din ce în ce mai puțini, ne descurcăm la fel de mult ca noi în școala primară și, dacă nu am săpa suficient acolo, nu am mai încorpora altele noi în cutia noastră de instrumente lingvistice mai târziu. Există cei care consideră că proverbele s-au născut într-o lume a trecutului și a altor straturi sociale, așa că nu mai au relevanță astăzi. De ce câțiva dintre ei încă supraviețuiesc epocii în care au provenit? În esență, este greu de stabilit când va trăi un proverb și nu are o dată de expirare. Este sigur că va dura ceva timp pentru ca acesta să se solidifice și să se integreze atât în utilizarea și gândirea limbajului oamenilor, cât și să se uzeze în același mod. Au început eforturile de a crea altele noi, modernizate și adaptate lumii actuale. Acest lucru poate fi citit într-un articol index scris în 2000, în care producția de noi proverbe pentru fundamentarea viitoarei bogății a limbii noastre a fost numită sarcina urgentă a timpului nostru. Acesta este modul în care propoziții precum „Uită-te la mama ta adoptivă, ia-ți fiica din a doua căsătorie a partenerului tău!”, „Mașina vecinului tău este întotdeauna mai rapidă” sau „Oricine se amestecă între tărâțe este mâncat de vegetarieni”.

Prin ele înțelegem la fel ca „Uită-te la mama ta, ia-ți fiica!”, „Iarba vecinului este întotdeauna mai verde” și „Cel care se amestecă cu tărâțe este mâncat de porci”. sub. Este de înțeles că sistemul de valori și experiența colectivă care s-a maturizat de-a lungul secolelor, ale căror amprente sunt propozițiile, nu pot fi modificate radical. Evident, s-au dezvoltat proverbele noastre despre fenomene și situații de viață care afectează mulți oameni și la un anumit nivel toată lumea se poate raporta la ei.

În cartea sa Ziceri și proverbe maghiare, Gábor O. Nagy încearcă să separe principalele tipuri de subiecte ale proverbelor. Prima mare categorie conține constatări, judecăți sau sfaturi care se referă la o persoană ca membru al societății sau la un anumit tip sau grup de persoane sau la o activitate generală.

Normele sociale reflectă în esență imaginea unui anumit grup despre lume, ea însăși și altele și au un impact puternic asupra aproape oricărei forme a comportamentului nostru. Grupurile creează adesea legi și sancțiuni - un sistem de recompense și sancțiuni - pentru a consolida standardele adecvate de comportament. Exemple bune în acest sens sunt „Multe gâște câștigă porci”. sau „Cel care răsare devreme găsește aur”. spusele noastre, care arată un comportament care este „așteptat” sau considerat bun, util.

Oamenii pot avea atitudini cu privire la orice. Acestea sunt reprezentări cognitive care rezumă aprecierile individuale asupra unui anumit lucru, a unui obiect de atitudine. Atitudinile sunt compuse din trei elemente, informații cognitive, afective și comportamentale legate de subiectul atitudinii. Un exemplu în acest sens este „Nu te uita la dinții unui cal cadou!” proverbul nostru cunoscut de toți.

Stereotipurile, în plus, sunt reprezentări cognitive sau impresii ale unui grup social pe care oamenii îl dezvoltă conectându-și trăsăturile și emoțiile caracteristice la grup. „Bogații, chiar dacă sunt proști, sunt considerați isteți.” Și „Un țigan nu este obișnuit cu aratul”. în proverbe, apar aceste credințe activate automat.

Următoarea categorie include așa-numitele reguli ale proprietarului legate de viața țărănească, agricultură, creșterea animalelor și problemele gospodăriei (de exemplu, „Toamna în praf, primăvara în noroi”. Sau „O cameră goală este amanta prostului”). O categorie asemănătoare este, de asemenea, categoriile de reguli legate de vreme, care sunt preponderent predictive („Dacă Catherine bate, Crăciunul stropește.”) Și regulile legate de sănătate, în special alimentele. În cele din urmă, identifică o altă categorie care conține expresii convenționale, cuvântul din gură care sunt menținute în viață prin obișnuință și care sunt de cele mai multe ori ocazionale de utilizat (de exemplu, „Ce întârzie nu depinde”, „Nu a fost niciodată așa”). . În cazul reglementărilor gazdelor, predicțiilor meteo și practicilor de sănătate, este mai bine să înțelegem când se epuizează în timp și transformarea sistemelor economice și sociale, întrucât în multe cazuri își pierd semnificația în ceea ce privește conținutul, nu numai în ceea ce privește de formulare.

Este de conceput că unele dintre proverbele create cu intenția intenționată, vocabularul de astăzi, vor supraviețui și, în câteva sute de ani, vor deveni parte a comunicării de rutină în același mod, dar acest lucru este posibil doar dacă se răspândește cu adevărat și se integrează activ în situațiile noastre de zi cu zi. Proverbul există prin utilizarea sa, nu este posibil să se prescrie că de astăzi îl vom folosi în locul primului. Dacă ar fi un proverb care introduce ceva nou în ceea ce privește conținutul pe care „nu am avut niciun cuvânt” până acum, iar schimbările globale menționate deja fac necesară crearea unuia, cu siguranță nu ar exista obstacole în consolidarea acestuia.

Merită să ne gândim la rolul proverbelor de astăzi.

Sigur, le folosim mai puțin zilnic, chiar dacă transmit cunoștințe bazate pe o mie de ani de experiență, dar poate că nu este vorba de uitarea acestor cunoștințe, spunând doar că proverbele în această formă nu sunt compatibile cu lumea de astăzi. Poate că ceea ce îndeplinește cel mai bine această sarcină chiar acum este „cultura memei” din perioada ei de glorie. Termenul a fost inventat de Richard Dawkins atunci când a ridicat posibilitatea ca teoria evoluției să poată fi extinsă la elemente ale culturii. Astfel, prin analogie cu „gena”, el a inventat cuvântul meme pentru a desemna unitățile de bază presupuse, replicabile și replicabile ale culturii. De fapt, aceste unități de bază copiabile și replicabile sunt aceleași răsuciri de cuvinte pe care le întâlnim în cazul proverbelor și la conținutul cărora aproape toată lumea se poate raporta într-o anumită formă. Acestea sunt, de asemenea, despre experiențele de viață trăite de multe procese intra și interpersonale, situații sociale și societale.

Referințe:

Balázs, G. (2001). De ce berea este mai bună decât femeile? Filozofie de pub, poezie asfaltică, folclor pe internet. Editura Tinta, Budapesta

O. Nagy, G. (2005). Ziceri și proverbe maghiare. Editura Akkord, Budapesta.

Sirisaka, A. (1890). Cartea Proverbelor maghiare. Tipografia de cărți Lajos Engel, Pécs-