Sabin Gherman: Să nu le permitem să fie ridiculizați din Transilvania!

Numele lui Sabin Gherman, autorul Manifestului din România, a devenit cunoscut în urmă cu două decenii. Publicistul luptă pentru recunoașterea diversității Transilvaniei și pentru ca România să devină un stat federal. Jurnalul ardelean i-a vorbit despre sărbătoarea de 1 decembrie.

ridiculizeze

Ce înseamnă centenarul de la 1 decembrie 1918 pentru tine ca român din Transilvania?

Am sentimente contradictorii. În timp ce am aflat despre marea reuniune la școală, realitatea din jurul nostru și istoria ascunsă arată că, dacă 1 decembrie a fost o nuntă, cineva a intervenit cu cadoul de nuntă. Este dificil de estimat greutatea acestui eveniment istoric astăzi, deoarece este înconjurat de naționalism supraîncălzit și xenofobie.

Aș răspunde de fapt la ceea ce cred că ar trebui să fie primul decembrie: o sărbătoare a diversității și cooperării între diferite culturi,

care ar fi pus bazele unei societăți moderne bazate pe subsidiaritate și respect reciproc. Pe de altă parte, ar putea oferi o oportunitate pentru o reflecție restrânsă asupra a ceea ce am realizat și a ceea ce am ratat. Din păcate, în forma sa actuală, nu este o sărbătoare, ci un mare eșec al istoriei noastre.

Cum vedeți greutatea sărbătorii naționale românești în lumina faptului că la 1 decembrie 1918 a fost votată unirea Transilvaniei și a României în numele românilor, care alcătuiesc aproximativ jumătate din societatea transilvană contemporană, în timp ce cealaltă jumătate nu a fost pusă la îndoială?

Traian Vuia s-a referit la termenul „droit de conquête” în loc de fuziune, adică dreptul de cucerire. A fost un gest teatral să cred că populația vremii izbucnește de bucurie. Preotul ortodox Miron Cristea - patriarhul ulterior - a înjurat practic armata română care invadează Transilvania. Aceasta este una dintre evaluările evenimentelor din acea vreme. Presa contemporană a fost surprinsă și nepregătită.

Cu toate acestea, evenimentele reale nu sunt în acțiune aici, ci în jurul casei puterilor occidentale, toate gestionate de acolo.

Ne place sau nu, secolul al XX-lea nu a fost un secol al popoarelor, ci un secol al geopoliticii. Notez și nu evaluez dacă este bun sau rău.

Invadând Transilvania, care a fost șansa ca România să devină o adevărată țară multiculturală care ar fi putut asigura deplina egalitate pentru toți cetățenii săi?

Dacă cererea transilvanilor, bucovinenilor, bănățenilor și basarabenilor uniți în noua țară ar fi fost acceptată, dacă ar fi ținut într-adevăr Adunarea Constituantă, așa cum a promis, România ar fi putut deveni un stat modern care lipsea din Balcani. Toate acestea ar fi putut oferi o bază bună pentru dezvoltare: în locul unei țări foarte centralizate, s-ar fi creat un stat partener acceptant pentru toți cetățenii. Dar nu s-a întâmplat așa! Cu noi

mulți politicieni încă mai cred că o stare solidă cu ștampila moștenită este o țară puternică.

Aceasta este o greșeală! Este clar că centralizarea este principala cauză a sărăciei. Deși mulți cred că țara devine puternică prin centralizare, nu își dau seama că agențiile guvernamentale supra-centralizate sunt mai slabe ca niciodată. Deși ar fi rolul statului să ofere o cale corectă spre prosperitate și să nu o împiedice.

Respectul reciproc pentru culturi ar fi dus, de-a lungul timpului, la bunăstarea cetățenilor care sunt mândri de identitatea lor și mulțumiți de noua lor situație. De exemplu, îmi amintesc de Alsacia și Tirolul de Sud, unde identități diferite adaugă un surplus în cultură, economie și educație. România nu va fi niciodată puternică cu oameni slabi: prostia lui Brătianu a fost preluată de Ceaușescu și de politicienii de astăzi.

Astăzi, linia de jos a țării este că românii nu au obiective comune, iar minoritățile naționale își văd viitorul ca fiind fără speranță. Mentalitatea politicienilor poate fi schimbată?

Să fim sinceri: în loc de obiective comune de construire a națiunii, obiectivele noastre comune de astăzi sunt cum putem părăsi țara cât mai curând posibil, cum să evităm infecțiile grave în spitale sau unde să găsim profesori buni pentru ca copiii noștri să compenseze publicul perturbat educaţie. Au fost politicienii noștri educați, bine educați pentru a vorbi despre o schimbare de mentalitate? La ce ne așteptăm de la ei când unii au eșuat, alții și-au cumpărat diplomele universitare online, dar alții se tem de teama închisorii.

Cu clasa politică de astăzi, nu vom deveni niciodată o societate modernă.

Acești oameni nu sunt în măsură să pună în aplicare un proiect de țară în care contează meritele, abilitățile și calificările individului.

Sunteți în favoarea unei forme federale de stat în care Transilvania ar avea și ea o autonomie proprie. Care sunt șansele acestui lucru?

Succesul politicii regionaliste depinde de înțelegerea diferitelor comunități: esența autonomiei este transferul de responsabilități, competențe, acces la resursele locale și autogestionarea patrimoniului cultural. Mi se pare de neconceput scenariul unei regiuni autonome înconjurate de un stat centralizat.

Cum vedeți succesul autonomiei din Ținutul Secuiesc? Cât de eficientă este politica de autonomie a partidelor maghiare din Transilvania?

Din păcate, partidele maghiare din Transilvania se luptă pe aceeași parte a baricadei. Sunt convins că adevărata lor unificare ar aduce încă o jumătate de milion de voturi. De ce este important acest lucru? Pe de o parte, discursul public maghiar din Transilvania va primi un nou impuls, iar pe de altă parte, votul maghiarilor nu va oferi o remorcă pentru puterea de la București.

În opinia mea, aspirațiile de autonomie ale partidelor maghiare din Transilvania ar trebui transformate într-un plan comun de regionalizare care să acopere întreaga țară, nu doar Ținutul Secuiesc.

Pentru politica maghiară din Transilvania, acest lucru ar aduce și mulți susținători români. Când ieșenii au protestat pentru autostrada Târgu Mureș-Iași, doar primarul din Gheorgheni a salutat inițiativa, pe care moldovenii au aplaudat-o. Economia și dezvoltarea adună comunitățile mai bine decât Casa Poporului din București.

Cum vedeți relația româno-maghiară și perspectivele acesteia în Transilvania? Cât de acceptabili suntem unul față de celălalt?

Suntem toleranți. Singura noastră trăsătură proastă este că ne place să spunem glume unul pe celălalt. Dar aici mă gândesc la ardeleni și nu la alții ... Cine a crescut aici știe că bună ziua înseamnă același lucru: zi bună și membru guten! Nu ne lipsește toleranța, ci capacitatea de a-i ține la distanță pe cei care nu vor să accepte că Transilvania este spațiul de locuit comun al oamenilor care locuiesc aici, indiferent de limbă și religie.

Trebuie să ne agățăm de Transilvania noastră până când este prea târziu. Dacă Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu o comoară atât de diversă, să nu le permitem politicienilor căzuți să-și bată joc de el.