Povești Grimm

Comparați această poveste în două limbi

UNGAR

Cele trei doamne care se învârteau

FRANÇAIS

Les trois fillets

A fost odată o femeie săracă și o fiică. Această fată a fost atât de leneșă încât nu a avut niciun partener de lene în al șaptelea. Degeaba a cerut mama lui cu un cuvânt frumos, un cuvânt urât, că: fonj, Pila fonj, el putea vorbi cu ea, pe o ureche, pe cealaltă, Pila nu a bătut nici măcar o bobină de fire, și-a pus mâinile și picioarele împreună și a fost leneș toată ziua. Dar, cu siguranță, femeia își lăsase toleranța pentru pace, mânerul guzsaliei din fața ei și îl încărcase pe Pilat de aici și de dincolo alergând pe stradă. Chiar atunci s-a îndreptat spre ea pe leagănul drăguț al reginei, a văzut-o pe fată, i-a auzit plânsul amar, i-a căzut inima și a intrat la biata femeie, a lăsat-o să întrebe de ce și-a bătut fiica. Biata femeie s-a rușinat să mărturisească adevărul și i-a spus reginei:

- Vai, regina sufletului meu, că n-ar fi trebuit să o bat. Fata asta vrea întotdeauna să se învârtă, iar eu sunt o femeie săracă și nu te pot convinge cu cânepă.

- Cu siguranță, dacă îți place atât de mult să te învârti, dă-mi fiica ta, există și in, cânepa este suficientă, poți să te învârti cât dorești.

Căci biata femeie s-a bucurat, și-a dat fiica cu inima bună să nu dea, dar fata a fost fericită să nu meargă! El s-a gândit în sine, că acolo ar putea Dumnezeu să fie leneș.

Ei bine, ajung la palat și acolo regina o duce imediat pe fată într-o cameră mare care era plină de cânepă de jos până la mansardă. El i-a spus fetei:

- Nu Pila, așează-te aici și învârte cânepa. Dacă împleti tot ce este aici, nu mă voi uita la sărăcia ta, mă voi căsători cu fiul meu cel mare.

Hei, Doamne Iisuse, fata s-a speriat, dar cât de speriată! La urma urmei, era atât de multă cânepă acolo încât avea să trăiască trei sute de ani și să țese în fiecare zi de dimineață până seara, că nu ar fi în stare să o țesă. Când a rămas singur, a început să plângă cu amărăciune și a stat în el timp de trei zile ca o mușchi. Cartier bun regina, lasă-mă să văd cât de mult cântărea Pila și a fost foarte uimită când a văzut că nici măcar nu a început să o facă.

- Ce ai făcut timp de trei zile întregi? a întrebat regina.

- Maiestate, nu vă supărați, dar am plâns pentru totdeauna pentru că am căzut departe de mama mea dulce.

- Cred că da, cred, a spus regina, dar mâine dimineață, începe să te învârti.

Ei bine, acum era cu adevărat disperată, nu știa ce să facă, unde să o strângă în mare suferință. A stat o vreme, apoi a mers în sus și în jos prin cameră, gândindu-se la asta, gândindu-se la toate, doar gândindu-se la rotire. În marea lui durere, s-a aplecat pe fereastră și a privit în jos spre drum pentru a vedea dacă poate ieși cumva de aici. De îndată ce mă uit, trei bătrâne se îndreaptă spre ea. Dar el nu văzuse niciodată astfel de femei în viața mondială. Unul avea un scaun lat ca un cuptor, celălalt avea buzele cu degetele până la genunchi, iar al treilea avea un deget gros și dur, dar atât de gros, atât de lipsit de viață, încât era îngrozit de el.

Cele trei femei se opresc sub fereastră, privesc în sus, o văd pe fata cu ochii plânși și întreabă: ce-i în neregulă? Fata îi spune ce are mari probleme, dar bătrânele au râs foarte mult: ei bine, asta este chiar necaz?

- Știi ce? Dacă promiți să mă inviți la nunta ta și să stai la masa ta, vom țese cânepa totul într-un singur fir.

- Cum te-aș putea invita, s-a bucurat fata, doar intră și împletește!

Bătrânele au urcat la etaj, au început imediat să se învârtă, cele trei bobine se învârteau, cânepa s-a epuizat, dar a ieșit plină de minuni. Regina l-a vizitat pe Pilat în fiecare zi, dar a ascuns inteligent bătrânele și regina nu a putut să o laude pe fată: într-adevăr spun, nu am văzut niciodată o fată atât de pricepută care se învârtea. Doar fonj, Pila, fonj, regina m-a încurajat și mă voi ține de cuvânt.

Nu trecuseră nici trei zile, bătrânele înfășurară cu toții cânepa într-un fir, își luară rămas bun de la Pila, dar și-au legat sufletul pentru a nu uita de ele.

A venit regina, a văzut că Pila avea toată cânepa împletită, și-a chemat fiul, s-a bucurat și că mama ei i-a dat o fată atât de pricepută, harnică. Prințul nu s-a gândit mult, a spus: tu ești al meu, eu sunt al tău, pică, sapă și clopotul mare ne separă.

Ei bine, bine, ziua nunții a fost pregătită și Pila nu le-a uitat pe cele trei bătrâne. Le-a spus reginei și prințului că are trei mătuși, a vrut să fie invitate și la nuntă. I-au îndeplinit dorința cu bunătate, au invitat bătrânele, au venit exact, dar prințul a căzut înapoi când a văzut femeile urâte rușinoase.

- Cum poate o fată atât de frumoasă să aibă o frăție atât de urâtă? întrebă prinț îngrozit. Dar Pila nici măcar nu a putut să răspundă, prințul s-a dus la femeia de pe scaunul larg plat și a întrebat-o:

- Sigur, mătușă, ce a făcut ca scaunul eșarfei să se aplatizeze?

- Vai, sufletul meu, prinț, din multe locuri. De când îmi amintesc, am stat mereu așezat pentru că am bătut mereu toată viața.

Acum i s-a adresat buza estompată a prințului:

- Ei bine, ce a făcut ca mătușa mea să devină o buză?

- Ce o face? De când am salivat cânepă în timp ce mi-am învârtit toată viața.

Merge la a treia, bătrâna cu mâneci de camă:

- Ei bine, sunt unși, mătușă, ceea ce a făcut-o cam degetul mare?

- Cu siguranță din faptul că am răsucit firul toată viața.

Hei, prințul era teribil de speriat. La urma urmei, soția lui va fi o bătrână la fel de urâtă ca acestea, chiar dacă tot se învârte. Bezzeg i-a interzis să se învârtă imediat.

- Nu mai luați bobine în mână, înțelegeți! spuse prințul.

Ei bine, Pila nu a luat nici măcar o bobină în mână după aceea și s-a trezit în regină în așa fel încât a fost cu adevărat minunat.