Introducerea unei monede de carbon este iminentă
Calculul pare a fi mai simplu decât este, deoarece fiecare operațiune de producție, ambalare și transport are propria amprentă de carbon în grame (pe care, în plus, majoritatea producătorilor o cunosc) - nu e de mirare că nu a fost publicată până acum. Desigur, nu există miracole: dacă iaurtul de fructe importat care conține fructe tropicale ar conține zece kilograme de dioxid de carbon în aer, iar cireșul-zmeura-caisul înflorit alături, să zicem - 30 de grame, unii cumpărători ar crede cu siguranță despre decizie.
În economia actuală, care se bazează în mare parte pe import-export și liber schimb, cu un număr tot mai mare de consumatori conștienți de mediu din cauza panicii climatice care se apropie, astfel de informații ar putea avea consecințe imprevizibile.
Există, de asemenea, indicații că vor exista, deoarece există șanse mari ca etichetarea cu carbon să fie implementată. Dezbaterea nu mai este despre introducerea unui sistem de marcare, ci mai degrabă despre metodologia exactă a calculului, potrivit AFP.
De exemplu, dacă doriți să retrageți bilanțul de carbon al unei sticle de apă, cum sunt luate în considerare emisiile de CO2 ale mașinii utilizate pentru transport? Pentru o felie de 300 g de filet, cum se calculează gazul metan cu gaze cu efect de seră ridicat de bovine și echivalentul corespunzător de CO2 (indiferent dacă este metan sau alt gaz, toate gazele cu efect de seră sunt luate în considerare în dioxid de carbon echivalent)?
Cea mai dură dezbatere a fost despre „consumul virtual”, adică despre producția de carbon a căutării datelor pe Internet. Folosirea World Wide Web (de exemplu, prin eliminarea deplasărilor inutile) poate economisi multe daune mediului, dar presupunerea că Internetul este „neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon” este greșită. Rețeaua este un consumator uriaș de energie, cum ar fi funcționarea, fabricarea și întreținerea serverelor, routerelor și computerelor client necesită multă energie electrică.
Într-un articol din The Times, el susținea că două interogări de date pe internet generează în medie aceeași cantitate de dioxid de carbon ca un ceainic: 7 grame. Google a răspuns imediat, afirmând că, potrivit propriilor măsurători, o căutare a acestora ar produce doar 0,2 grame de dioxid de carbon (o companie de căutare din SUA încearcă să-și ruleze serverele pe surse regenerabile de energie, cum ar fi apa sau vântul). Potrivit cercetătorului de la Harvard, citat de Times ca Alex Wissner-Gross, fiecare secundă cheltuită pe internet emite în medie 20 de miligrame de CO2. Valoarea reală depinde în mare măsură de locația geografică a utilizatorului și de dispozitivele pe care le utilizează.
Scopul ar fi un sistem exact de calcul și etichetare care să permită compararea efectelor diferitelor activități și încurajează astfel un stil de viață cu mai puține emisii de CO2. Noul coeficient ar acționa ca un fel de monedă, deoarece ar permite compararea (pe baza „valorii ecologice” efective a produsului).
Puteți găsi deja exemple bune pe internet: nu numai că există calculatoare online de uz casnic de carbon (chiar și în limba maghiară, de exemplu pe site-ul web al MOL sau Energia Klub), dar există și site-uri unde puteți compara amprenta de carbon a mașinii sau modele de televiziune înainte de cumpărare. Potrivit experților, „numărarea în dioxid de carbon” are sens chiar dacă teoria schimbărilor climatice nu se dovedește a fi adevărată, deoarece utilizarea energiei în orice caz are costuri de mediu și acestea sunt urmate îndeaproape de emisiile de CO2.
În plus, introducerea etichetei ar avea o anumită natură patriotică (bunurile produse la nivel local au aproape întotdeauna o amprentă de carbon mai mică decât importurile), dar sunt mult mai puțin vulnerabile la inițiativele „cumpărați-vă”.
- TudTech Bucuria mișcării
- TudTech A fost construit primul reactor de fuziune din lume
- TudTech Marele șef te urmărește
- TudTech Chiar și factori spațiali necunoscuți
- TudTech A fi supraponderal poate dura zece ani din viața unei persoane