Este un labirint de ajutor sau ceea ce îmbolnăvește psiho-profesioniștii?

Drumul spre iad este, de asemenea, pavat cu intenții bune. Ei bine, aceasta este o propoziție pe care chiar și un psiho-expert o poate uita cu ușurință. Mai ales când ai sindromul Helper și devii un ajutor disfuncțional.

Cu greu putem găsi o cultură sau o religie care să nu recunoască ajutorul sau o formă a acestuia ca virtute. Aceasta are o manifestare naturală, care în sens psihologic de dezvoltare începe cu dezvoltarea comportamentului prosocial. Aceasta acoperă o activitate care nu beneficiază direct de executant, dar că unul sau alții beneficiază de activitate. Acest lucru ne aduce la conceptele de empatie și altruism, ultimul concept fiind descris prin combinația de altruism, voluntariat și serviciu.

Ajutor ca profesie

În timp ce existența noastră ca ființă socială este ajutată de capacitatea de a ajuta și accepta ajutor, au apărut o serie de profesii care sunt organizate pentru asistență vizată și profesională. Apariția profesiilor ajutătoare a fost influențată de mai mulți factori. În parte, funcția comunității s-a transformat în societățile moderne. Individul individualist este o unitate independentă, nu doar elementul de bază al comunității, prin urmare funcția existenței individului este mai extinsă decât simpla legare a comunității. Rațiunea de a fi a interesului, nevoii și cererii individuale este de necontestat în societatea modernă, încălcarea cărora extinde numărul potențialelor probleme. Comunitatea, care este formată din indivizi cu interese și nevoi specifice similare, nu mai este capabilă să mențină spontan un echilibru neîntrerupt. Are nevoie de ajutor extern, eficient, orientat. Printre altele, acest lucru a dat naștere la psiho-profesii și co-profesii, cum ar fi asistența socială.

Când asistența este sortită ineficienței

În mod surprinzător, totuși, aceste profesii ajutătoare au și un toc de Ahile, un punct sensibil care poate face imposibilă asistența eficientă. Se numește Sindromul Helper. Sindromul Helper sau sindromul Helfer este, de asemenea, menționat în mod obișnuit în contextul co-dependenței. Co-dependența sau codependența se dezvoltă într-o situație cu două persoane în care o rudă a pacientului dependent (sau o persoană cu o tulburare mintală) încearcă să influențeze comportamentul pacientului printr-un control excesiv. Acest lucru este în mare parte nereușit, dependentul nu devine liber de el, în timp ce limitele de sine ale părții codependente sunt estompate, autonomia lui este încălcată, propriile sale nevoi sunt împinse în fundal.

În mod similar, un ajutor profesional care are o funcție similară cu o rudă codependentă poate apărea în mediul unei persoane cu dependență sau altă tulburare mentală. Acesta este momentul în care vorbim despre sindromul Helper, al cărui semn cel mai evident este supraîncălzirea clientului sau a pacientului. Aceasta înseamnă că profesionistul încearcă să depășească propriile limite, ceea ce nu aduce beneficii reale persoanei ajutate, dar în același timp prezintă un risc real în viața ajutorului. Acest tip de ajutor nu este rareori contraproductiv, ceea ce înseamnă că se întoarce la bunele intenții.

Identificarea sindromului Helper ca dependență

Sindromul Helper poate fi considerat o dependență de relație. Ajutorul compulsiv ignoră raționalitatea și raționalitatea. Autolimitarea ajutorului este încălcată, uneori identitatea profesională intră în conflict cu identitatea lăsată în afara muncii. Este probabil ca intenția de a ajuta să se bazeze pe o bază disfuncțională. Indică disfuncționalitate dacă profesionistul care ajută găsește o singură sursă de încredere în sine în a-i ajuta pe ceilalți. Se poate ca ajutorul să vă împiedice să vă confruntați cu propriile dificultăți atunci când vă concentrați exclusiv pe problemele altora. Ajutorul este, de asemenea, disfuncțional dacă asistentul se ridică la o poziție de putere asupra persoanei ajutate. Așa apare conceptul de pseudoaltruism: în spatele ajutorului aparent, o relație de dependență, apar roluri subordonate în relația dintre ajutor și ajutor. Ajutorul își îndeplinește vocația de ajutor într-un mod atotputernic, care poate face mai mult rău decât bine. La fel ca codependența, sindromul Helper poate fi descris prin comportamentul jocurilor de noroc. Atât asistentul, cât și asistentul din jocuri își satisfac nevoile inacceptabile cu câștiguri tranzitorii, dar interacțiunea este legată la ochi, în absența unei comunicări clare și directe.

Pe scurt, deci, merită ca un psihoprofesional să țină cont de câteva elemente de bază. Un profesionist care ajută nu este un zeu și nu un salvator. Nu judecător și nici paznic. Nu este omniscient și nici un vrăjitor. Un psiho-practicant este cineva care are o viziune obiectivă și o cutie de instrumente pentru a ajuta clientul în dificultățile sale experimentate subiectiv. Psiho-expertul este falibil și nu infailibil. Cea mai importantă piesă din cutia dvs. de instrumente este propria dvs. personalitate, deci trebuie să mențineți acest lucru cel mai mult. El este ajutat în acest lucru de munca sa constantă de autocunoaștere, păstrându-și trează reflectarea de sine. Se poate spune că este o datorie față de tine la fel de mult pe cât este în beneficiul clienților tăi care au nevoie.