Cât este beneficiul ratat

Credem că un dialog constructiv, cult, regulat între toți actorii responsabili din economie, independent de punctele de vedere politice, este una dintre cheile competitivității maghiare. IMM-urile vor să fie unul dintre cei mai recunoscuți organizatori și moderatori ai acestor schimburi, care dezvoltă sisteme de management cu un spirit și o tehnologie deosebite, care, pe lângă transmiterea de cunoștințe și contacte, oferă și o experiență comunitară. Numai un lider competitiv poate crea și conduce o companie competitivă.

Cât este beneficiul ratat?

Prezenta disertație tratează teoria compensației perfecte, a compensației pentru profiturile pierdute și a problemei aplicării sale în practică. Acesta încearcă să răspundă dificultăților de adaptare practică a acestei forme de reparare și măsura în care acestea modifică rezultatele modelului teoretic. El vrea să găsească răspunsul cu ajutorul mentalității economice și a instrumentelor de matematică economică. Disertația concluzionează că modelul teoretic trebuie completat cu probabilitatea probei, deoarece existența și conceptul de beneficiu pierdut nu sunt clare. Luând în considerare costul dovezii, concluzia raționamentului teoretic este modificată și se poate concluziona că rambursarea profitului renunțat duce doar la o alocare aproximativă a resurselor.

Scopul capitolului I este de a face cunoștință cu elementele de bază ale teoriei economice a contractelor și de a descrie pe scurt formele căilor de atac legale pentru încălcarea contractului și efectele lor economice.

A. Schimb de contracte ca promisiuni de performanță viitoare

B. Forme de despăgubire judiciară

A II. Capitolul I vizează compensarea perfectă ca stimulent pentru o analiză economică detaliată. Capitolul examinează impactul compensației perfecte asupra deciziilor părților contractante și abordează jurisprudența aplicării acesteia și dificultățile acesteia.

A. Compensarea perfectă ca instrument de stimulare

B. Dificultăți practice de compensare perfectă

C. Revizuirea modelului de compensare pe baza compensării pentru pierderea profitului

Procedura de dovedire a profiturilor pierdute este un factor suplimentar în care gestionarea la nivel de model este esențială. Crearea unui model realist necesită luarea în considerare a costurilor îndeplinirii criteriului de certitudine rezonabilă. Scopul acestui capitol este pentru Cooter și colab. (2005) pentru a apropia realitatea. (P. 323) Semnificația variabilelor utilizate în modelare este rezumată în Tabelul II.1.

În cazul optimizării individuale, beneficiarului promisiunii i se acordă gradul de precauții luate de contractant, astfel încât probabilitatea îndeplinirii nu poate fi influențată. Puteți atinge obiectivul dvs. de maximizare a profitului doar alegând gradul de încredere în promisiune. Astfel, beneficiarul promisiunii caută să maximizeze expresia (2.4) în termeni de formulă, a cărei valoare extremă trebuie să satisfacă ecuația (2.5).

Ecuația (2.5) diferă de ecuația (2.3) prin faptul că alegerea lui conform ecuației (2.5) afectează suma daunelor acordate. Datorită raționamentului din capitolul II.A, dacă compensația acordată beneficiarului promisiunii depinde de y, există un grad sub-optim de încredere în promisiune. Pentru a evita acest lucru, este necesar să „resetați” penultimul termen din dreapta ecuației (2.5). Acest lucru este adevărat dacă D nu depinde de alegerea lui y (D ’= 0), condiție care este îndeplinită în cazul principiului predictibilității aplicat de instanțe. Astfel, compensația acordată pe baza principiului previzibilității este eficientă.

Prezenta disertație a încercat să sublinieze că eficacitatea unei compensații perfecte poate fi compromisă dacă se iau în considerare costurile procedurii probatorii. Gradul de măsuri de precauție luate de promitent nu numai că modifică probabilitatea îndeplinirii, ci afectează și comportamentul beneficiarului promisiunii. În acest fel, schimbă procesul de optimizare individuală, ducând la compensarea perfectă, pierzându-și eficacitatea.
Prezenta disertație a încercat să integreze implicațiile costurilor dovezilor într-un mediu model de compensare. Cu toate acestea, pe lângă rigoarea standardului de probă, modelul trebuie extins în continuare, având în vedere timpul necesar procesului de probă, a cărui relevanță este susținută de faptul că unele instanțe recunosc costul perioadei de probă. prin evaluarea interesului.

Cooter, R. și Ulen, T. (2005). Drept și economie. Budapesta: Nemzeti Tankönyvkiadó.

Lloyd, R.M. (2010). Cerința de certitudine rezonabilă în litigiile privind profiturile pierdute: ce înseamnă cu adevărat. Jurnalul Tenesse de drept comercial, 12, descărcat: 2011.05.01. http://trace.tennessee.edu/transactions/vol12/iss1/2

Mahoney, P.G. (1999). Remediile contractuale: generale. Virginia Law Review. Descărcat: 01/05/2011, http://encyclo.findlaw.com/4600book.pdf

UNCITRAL. (2008). Rezumatul jurisprudenței privind Convenția Națiunilor Unite privind vânzările internaționale de bunuri. New York: publicația ONU. Descărcat: 01/05/2011, http://www.uncitral.org/pdf/english/clout/digest2008/article074.pdf

Kahnemann, T. & Tversky, A. (1979). Teoria perspectivelor: o analiză a deciziei sub risc. Econometrica, 47 (2), pp. 263-292