Ceai verde japonez

Nu sunt un mare guru al ceaiului verde, mai ales că știu că există o mie de tipuri de frunze, metode de uscare și obișnuințe. De data aceasta am primit un pachet de ceai direct din Japonia. Se compune din: Oi Ocha 500, ceai verde Matcha. Pe baza citirilor mele, m-am așteptat ca aceasta să fie pulberea tipică verde măcinată în pulbere japoneză, dar când am desfăcut-o, am văzut că era formată din bucăți destul de mici de frunze și, când am ridicat-o, pielea mea era pătată de verde pudra. Eram curios doar de gust, miros, culoare, dar sunt conștient de faptul că arta ceaiului japonez - „Chadō în japoneză - este un mod sistematic de a prepara, servi și consuma ceai în care multe arte și filozofii se reunesc” (www .urasenke .hu). Aș avea nevoie de multe cunoștințe și provizii ceremoniale pentru a face acest lucru, dar îmi pot imagina că o astfel de preparare a ceaiului ar putea fi o experiență extraordinară.

Culoarea sa verde strălucitoare a impresionat pe toată lumea. Are, de asemenea, gust de iarbă tăiată primăvară, cu un gust mai puțin fumat, destul de ușor picant. Și după mii de ani de experiență, efectele sale benefice asupra sănătății sunt încă dovedite prin experimente științifice. Ceaiul verde este foarte bogat în antioxidanți numiți polifenoli, deoarece conținutul de polifenoli nu se pierde, așa cum este cazul ceaiurilor negre în timpul fermentației. La scurt timp după recoltarea ceaiului, enzima polifenol oxidază găsită în frunzele de ceai este descompusă prin abur și încălzire, astfel încât fermentația se oprește și culoarea sa verde rămâne cu substanțele valoroase din ea. Datorită conținutului de acid tanic al ceaiului verde, cofeina din acesta este absorbită mai încet decât cofeina din cafea, iar fluorurile din acesta protejează smalțul. Faptul că poate ajuta și la prevenirea obezității a făcut-o foarte populară în ultima vreme.

Mănâncă curat, fără zahăr, miere și orice îndulcitor!