Coccisul ca sursă încăpățânată de durere

O afecțiune rară și neplăcută, dureroasă, este durerea în coccis. Actualitatea subiectului este îndemnată și de vremea actuală neplăcută și alunecoasă din Ungaria, care prezintă multe pericole.

sursă

Amplasarea sacrului și coapsei pe coloana vertebrală.

Termenul medical coccigodinie înseamnă durere în coccis sau în zona coccisului. Sindromul este rar, reprezentând 1% din durerile lombare și lombare.

Cauzele durerii

  • Durere de coadă în 2/3 părți leziuni tulpini.
  • Sacrum-coccisul este comun cădere, vânătăi, care poate avea ca rezultat fractura coccisului sau deplasarea gustului sacrum-coccis. Coccisul constă de obicei în 3-5 vertebre diminuate, iar cea mai de sus este aromată cu sacrul, un segment cartilaginos care este un potențial loc de hipermobilitate post-traumatică (cădere) (deplasare crescută) sau entorse. Celelalte segmente nu au mobilitate, deci fracturile sunt mai frecvente în această zonă.
  • Poate apărea coccigodinia sarcină repetitivă, mersul cu bicicleta, motociclismul, canotajul, după ce ați stat mult timp pe un scaun dur, sau poate apărea naştere chiar și după. Trebuie menționat faptul că există o relație strânsă între incidența sexului feminin și coccigodinia, - este probabil ca femeile să nu fie mai expuse la leziuni din același motiv - raportul dintre femei și bărbați este de 5: 1,5. Există, de asemenea, o legătură între greutatea corporală și apariția durerilor de coadă, cu un IMC> 27,4 la femei și un IMC> 29,4 la bărbați, crescând șansele de coccigodinie.

Vedere posterioară și laterală a sacrum-coccisului.

  • Durerea din coccis poate fi cauzată și de ceea ce se află în coccis infecții, tumori osoase și metastaze, în regiunea coccisului chisturi.
  • Poate exista durere localizată în zona coapsei:
  1. hernie de disc lombară, care radiază în zona barajului (nu crește la scaun),
  2. „Sindromul levatorului ani”, un spasm dureros al mușchiului rectal cu durere rectală severă - și cauza exactă a bolii este neclară,
  3. alte din organele viscerale (rect, colon, colon sigmoid, urogenital, organe pelvine).

Diagnostic

  • Diagnosticul se poate face de obicei pe baza unui istoric medical tipic dacă simptomele sunt legate de traume sau căderi.
  • Examinarea manuală a coccisului este importantă, iar absența sau prezența durerii în timpul mobilizării susține patogeneza coapsei.
  • Radiografie laterală, dinamică (înclinare înainte/înapoi în timp ce stați în picioare/așezat) radiografie a coapsei care arată deplasarea sau fractura.
  • MR are un rol principal în detectarea altor tulburări non-traumatice și viscerale, infecții și tumori.
  • Un test anestezic local vă va ajuta să determinați dacă coccisul joacă un rol în durere.
  • Ca și în cazul oricărei boli cronice, o parte importantă a investigației este explorarea factorilor psihologici și psihosociali.

Terapie

Terapie conservatoare (non-chirurgicală)

  1. În faza acută traumatică: în principal medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice, antidepresive.
  2. Utilizarea unui inel de scaun sau a unei alte perne de scaun adaptate coccisului este recomandată pentru ameliorarea sarcinii de pe coccis.
  3. Mobilizarea manuală a coccisului poate fi, de asemenea, eficientă.
  4. În multe cazuri, injecțiile analgezice-steroizi locale în faza cronică au un efect bun asupra capsulei articulației sacrum-coccis sau utilizării blocajului nervului sacral local.

Tratament chirurgical

În cazuri rare, tulburările cronice traumatice ale oaselor cozii pot necesita îndepărtarea chirurgicală a coccisului dacă tratamentele non-chirurgicale de mai sus au fost ineficiente. Cu toate acestea, rezultatele studiilor retrospective arată rezultate modeste pentru intervenția pe termen lung. Desigur, bolile non-traumatice ale coccisului și procesele viscerale sunt tratate diferit.

Astfel, durerea osoasă a cozii este o afecțiune foarte încăpățânată, dificil de tratat și care afectează semnificativ calitatea vieții, a cărei examinare și tratament corect necesită uneori mai multe specialități (traumatolog ortoped, gastroenterolog, neurolog, psiholog-psihiatru, proctolog, ginecolog, urolog).