De ce plângem exact? - Psihologia lacrimilor

Plânsul este unul dintre cele mai naturale inerente existenței umane. Suntem practic capabili să o facem din primul minut al vieții noastre. În copilărie, plângem doar atunci când nu ne simțim bine din anumite motive. Astfel comunicăm lumii că există o problemă. Mai târziu, situația devine mai complicată. Uneori, nici măcar nu plângem când avem traume mai grave și uneori putem chiar să plângem în bucurie. Dar de ce? De ce lacrimile ne scapă uneori din ochi? La ce folosește plânsul?

Poate toată lumea știe ce este plânsul. În esență, o creștere a producției de lacrimi pentru un anumit efect emoțional. Ce emoție poate evoca? Ei bine, practic orice lucru (fie într-o direcție pozitivă, fie negativă) este suficient de puternic pentru a ne stimula. Acest lucru este important doar pentru că plânsul aduce de obicei alinare. Procedând astfel, există o reducere semnificativă a tensiunii excesive, a tristeții sau chiar a excitării, astfel încât oamenii tind să se simtă mult mai bine după aceea. Deci, dacă circumstanțele nu ne opresc, nu merită în niciun caz să ne oprim lacrimile

În plus, există trei tipuri. Primul și cel mai de bază este așa-numitul plâns reflex, care este o lacrimă complet involuntară cauzată de un stimul fizic iritant (cum ar fi fum sau praf). Al doilea este așa-numitul plâns fiziologic, care este un plâns care apare în principal la copiii mici ca urmare a unor condiții fizice (cum ar fi foamea). Iar al treilea este așa-numitul plâns emoțional, care este în mare parte plâns voluntar din anumite motive emoționale (cum ar fi durerea). Acesta din urmă este probabil cel mai interesant dintre toate, deoarece acest tip de plâns este unic pentru oameni!

Din motive emoționale, numai oamenii pot plânge.

De ce plângem?

Teoriile despre explicația științifică a plânsului emoțional sunt destul de diverse. Chiar și în Evul Mediu, ei au argumentat că ruptura în timp ce plânge ne eliberează literalmente de fluidele corporale care provoacă durere și durere. Bilele negre, denumite anterior „melan cholene” în latină, au fost cândva considerate un astfel de compus. Termenul „melancolie” provine din această noțiune străveche. Freud și reprezentanții psihologiei profunde, pe de altă parte, au crezut că tensiunile care s-au acumulat în psihic, dar au rămas nerezolvate după ce au atins un punct critic, toate au izbucnit din noi sub formă de plâns (sau râs isteric) - la fel ca aburul din o mașină supraîncălzită.

Aceste două explicații sunt, desigur, deja foarte depășite în știința minții și a comportamentului uman. Prin urmare, psihologia biologică este de părere astăzi că plânsul nu are o semnificație specială - este doar o formă de apărare mecanică. În conformitate cu aceasta, ruperea și creșterea producției de mucus în timpul plânsului ne oferă o protecție naturală împotriva deshidratării ochilor și căilor respiratorii. Cu toate acestea, această ipoteză este pusă sub semnul întrebării de faptul că ruptura poate apărea fără nicio modificare specială a respirației (de exemplu, în timp ce vizionați un film) și că respirația intensă poate apărea, de asemenea, fără nici o rupere (de exemplu, în timpul alergării).

Plânsul este mai mult decât un simplu control biologic.

Punctul de vedere al psihologiei evolutive îl apropie probabil de adevăr. Acest lucru se datorează faptului că se spune că plânsul, datorită spectacolului său, este un fel de sensibilizare în rândul oamenilor, pentru a evoca compasiune și ajutor. În conformitate cu aceasta, lacrimile joacă un rol fundamental de comunicare în supraviețuire (la fel ca și diversele expresii faciale). Cu toate acestea, această idee este contrazisă de faptul că mulți oameni plâng mai mult și că prezența altora (în special a bărbaților) este clar inhibată de prezența altora. Desigur, este de conceput că reacțiile noastre evolutive de bază sunt, de fapt, limitate doar de convențiile culturale ale societății noastre.

Deoarece nici explicația abordărilor psihoanalitice, biologice și evolutive nu este pe deplin satisfăcătoare, este cel mai bine să rămânem la faptul că esența plânsului este reglarea emoțiilor. Așadar, putem vorbi despre o reacție în mișcare fizică și mentală, care este utilizată pentru a ameliora tensiunile acumulate cronic, pe de o parte, și emoțiile exagerate în prezent, pe de altă parte, astfel încât plânsul joacă un rol important în homeostazia noastră psihosomatică pe scurt și termen lung. Poate că simțim, de asemenea, intuitiv că reținerea consistentă a lacrimilor este atât inconfortabilă, cât și nesănătoasă pentru individ.

Mai multe curiozități despre plâns

Deși bărbații nu pot face cu adevărat diferența între lacrimi feminine și ser fiziologic, primele pot reduce în mod eficient dorințele sexuale din ele. Acesta este motivul pentru care bărbații sunt mai asexuați cu privire la atitudinile lor legate de partener, au niveluri mai scăzute de testosteron și au un nivel mai scăzut al funcției creierului sexual ca urmare a lacrimilor.

Femeile plâng de patru până la șapte ori mai mult decât plâng bărbații. Educația întărește plânsul în rândul fetelor cu cea mai mare atenție și atenție, pedepsind în același timp sever izbucnirile de indignare. În cazul băieților, situația este opusă.

Frecvența plânsului scade treptat în timp la ambele sexe. Fetele plâng aproximativ șaisprezece, în timp ce băieții plâng mai puțin de la aproximativ unsprezece ani. După atingerea adolescenței, frecvența plânsului nu mai scade.

Potrivit unor sondaje, femeile plâng de cinci ori înainte de menstruație și de patru ori mai des în timpul menstruației decât de obicei. Cu toate acestea, administrarea pilulelor contraceptive nu afectează plânsul.

Conflictele interpersonale sunt principala cauză a plânsului în rândul femeilor, în timp ce este mai probabil ca bărbații să plângă mai mult prin stimuli și mass-media.

Oamenii plâng de obicei mai mult seara decât în sufragerie.

Nu în ultimul rând, este important să rețineți că, indiferent de cât de mult restricționează sau interzice societatea/cultura noastră, plângerea, o putem elibera în siguranță la locul și momentul potrivit. Acest lucru se datorează faptului că a putea să plângi din motive emoționale este un dar uman special. Și faptul că suntem uneori dispuși să o facem, ei bine, nu este o slăbiciune evolutivă, ci o maturitate psihologică.

Referințe:

Dúll A. și Varga K. (1993) Practici psihologice generale II. Budapesta: Nemzeti Tankönyvkiadó.