Descoperire surprinzătoare: cu genă antitumorală împotriva obezității?

Se știe că o enzimă numită receptor hormonal guanil ciclaza C (GCC) inhibă dezvoltarea cancerului de colon, dar Universitatea Thomas Jefferson a spus că acționează și împotriva obezității.

Toată lumea urmărește asta acum!

Coronavirus: decide cine va fi sever

Coronavirus: faceți asta bine dacă știți altfel ați irosit bani la test

Un studiu publicat în ultimul număr al Journal of Clinical Investigation constată că inhibarea GCC crește pofta de mâncare a șoarecilor experimentali și stimulează dezvoltarea obezității. Cu toate acestea, un CCG funcțional a ajutat animalul să recunoască când să nu mai mănânce.

descoperire

Fenomenul se bazează pe o cale de semnalizare necunoscută până acum între tractul intestinal și una dintre structurile importante de reglare a creierului, hipotalamusul. Rezultatele doctorului Waldman și ale echipei sale pot prezice chiar introducerea de noi agenți terapeutici pentru tratarea sindromului metabolic și a obezității, care afectează aproximativ o treime din lumea dezvoltată.

S-a știut anterior că GCC joacă un rol antitumoral (supresor tumoral) în tractul intestinal și poate fi utilizat cu succes pentru identificarea metastazelor ganglionare. Cu toate acestea, rolul enzimei în afara tractului intestinal nu a fost elucidat, dovedindu-se astfel o noutate în rolul său în reglarea poftei de mâncare. Studiul în cauză s-a concentrat pe formarea tumorii la șoarecii cu deficit de GCC, dar cercetătorii au fost surprinși să constate că acești indivizi ar fi mai grași la vârsta adultă decât colegii lor.

La animale, s-au măsurat modificările în greutatea corporală, răspunsul sistemului nervos central la nutriție, nivelurile de grăsime hepatică și serică, expresia receptorilor hormonali și activitatea locomotorie. S-a constatat că aportul de alimente în intestin stimulează eliberarea unui hormon care intră în sânge și trimite un mesaj creierului.

În schimb, șoarecii cu deficit de GCC nu primesc un stimul care indică plenitudine gastrică în hipotalamus, astfel încât continuă să mănânce și să devină obezi. Condiția favorizează dezvoltarea sindromului metabolic și a ficatului gras. Adică, efectul GCC este mai mult asupra reglării poftei de mâncare decât asupra modificărilor metabolismului.