Despre transcrierea cuvintelor ebraice cu pretextul mascotei

(Roland Goetschel: Mascota. Akadémiai Kiadó, Budapesta, 1992. Traducere de Éva R. Szilágyi. 140 pagini, 180 HUF.)

Roland Goetschel: Mascota Numele „broșură” este, în orice caz, adecvat pentru această publicație, deoarece dimensiunile sale sunt de 120 × 165 mm, 140 de pagini și este foarte mic. Conținutul său este și mai extins: în cele cinci capitole, raportează cele mai importante etape din evoluția misticismului evreiesc de la antichitate la timpurile moderne. Cu toate acestea, acest conținut abundent este însoțit în mod evident de o aglomerație de cunoștințe care descurajează, de asemenea, cititorul simplu, chiar și în condițiile unei sfere înguste. Ce se întâmplă dacă lucrați pas cu pas cu concepte care a autor consideră că aceste concepte sunt pur și simplu cunoscute, deși aceste concepte sunt comune celor din interior, noțiunilor sau cunoștințelor din interior, dar „neinițiații” care doresc să se familiarizeze cu conceptele de bază și esența misticismului evreiesc se pot grăbi aproape să desfășoare astfel de concepte. misticismul mercaba, hacking si ceilalti.

Este posibil ca editorul însuși să fi ghicit această problemă, așa că a adăugat (de asemenea) o apendice la volum, care oferă o explicație a numelor și expresiilor străine care apar în text. (Ambator, nu prea știu de ce este necesar semnul „străin”.)

Nu mă îndoiesc că broșura va (va) reuși, se va epuiza, datorită cititorilor curioși care sunt încurajați de sectoarele „para-științifice” din ultimii ani să dobândească tot mai multe cunoștințe (poate ignoranță?). Cu siguranță vor fi cei care vor beneficia de carte, își vor putea completa cunoștințele, cu atât mai mult cu cât, la urma urmei, autorul își organizează și comunică foarte frumos sursele, și nu în ultimul rând cele cu adevărat de renume mondial din aceste surse. Gershom Scholem cunoștințele acumulate din munca sa.

Această lucrare are, de asemenea, un rol de „umplere a lacunelor”, subliniind cât de mult lacun mai trebuie completat. Este, de asemenea, un volum mic care a fost recent Zgomotos lucrarea de bază a mascotei - a dat o traducere în maghiară a unei părți a acesteia, o inițiativă importantă, dar a fost încă un început destul de modest. Va exista o continuare?

De mult timp sunt preocupat de confuzia care predomină în transliterarea maghiară a cuvintelor ebraice. Faptul că există o astfel de confuzie poate fi experimentat pas cu pas de oricine citește ziare evreiești, reviste, lucrări științifice sau literare sau chiar întâlnește concepte legate de Israel în presa maghiară. Asta sugerează Institutul Național de Formare Rabinică ultimul Anuar la sfârșitul cuprinsului există și o remarcă calmă: „În transcrierea cuvintelor ebraice, am urmat practica autorilor”.

Eu însumi am încercat să mă duc după capul meu. așa că am primit Lame Fiske autor Mendele Mojhér Szforim, eu. Și presupunând că nu toate vocalele din limba ebraică au maghiară

echivalentul său, totuși acționez c (aproximativ) corect dacă le traduc în limba maghiară în ceea ce cred că este cel mai asemănător. De aici și faptul că în traducerile mele puteți citi i „á” de mai multe ori când un alt traducător folosește sau ar folosi „a”. Astfel, de ex. Iubitorii Una dintre figurile din roman este „Adam”, dar din păcate - nu pot explica cititorului astăzi că acest „Adam” nu sună în ebraică, așa cum se întâmplă în maghiară, „á” lui sună mai mult spre „partea casei”. de Palóc. evocă vocea scurtă ‘á’. Pe de altă parte, m-am gândit, nu cred că aș putea scrie ca 2 traducători germani sau englezi „Adam”, pentru că atunci cititorul maghiar ar trebui să citească din cuvântul imagine: „Adam”, frumos, plin de „a ", așa cum spunem în cuvântul" pălărie ", și care este evident o imposibilitate.

Nu văd nicio consistență în transcrierile cărții descrise mai sus. De exemplu, în ortografia numelui „Johanan ben Zacchaeus”, acest lucru poate fi „făcut”: cele două „á” ale numelui „Johanan” sunt scrise „hotă” în ebraică (cu litera pe care pronunția Ashkenazi o transcrie cu „O”); ambele vocale ale „Zakkáj” sunt „patah”, adică „á”, totuși textul maghiar face diferența între cele două, rescriind una cu „a” și cealaltă cu „á” de ce? Și exemplele pot fi propagate după dorință.

Este obișnuit să folosiți „Ch” pentru a rescrie litera „cafeină” fără cele menționate anterior. Deși în limba maghiară este posibilă utilizarea unei astfel de perechi de litere numai în cuvinte străine, precum „psihologie”. Cartea prezentată mai sus o rescrie pur și simplu cu „k”: „hékál”, în timp ce litera „kof” este transcrisă cu „științific”, de exemplu, dar ar scrie „Aqiba”. Aș adăuga că cartea noastră nu este foarte consecventă, deoarece, de exemplu, scrie „Tikkun” în loc de „Tiqqún” (p. 138), „Jacob” în loc de „Jáqób” (p. 129).

(Observ între paranteze că cred că cuvântul „b” din cuvântul „mascotă” este incorect; este suficient să ne gândim că de ex. Das's Das Fremdwörterbuch (Mannheim, 1982) face o distincție foarte clară între „Cabala” și „Cabala” și crește doar incertitudinea în Longman- drăguț Universal nou Dicţionar (Harlow, 1982), când enumeră variantele „cabbala”, „cabbalah”, „mascotă”, „cabala”, „cabala” pe lângă cuvântul „cabala” ...)

Gândindu-mă mult la problema „kaf”, am venit cu soluția - nicidecum nouă - că perechea de litere „kh” ar putea exprima acest sunet, ca în transcrierea greacă a „khi”.

O problemă specială cu transcrierea cuvintelor ebraice este „svá” jumătate (sau mai puțin) sunet care este uneori transcris cu „ö” („sömá”), alteori cu „e”, cum ar fi de ex. cartea noastră descrisă de multe ori: "jecirá",

‘Sephira’, ‘megillá’, ‘sekina’ etc. etc.

În altă parte, de ex. în presa maghiară pur și simplu nu sunt marcate „knesszet” (ceea ce, desigur, nu este doar incorect deoarece „svá” nu este un candidat, ci pentru că scrierea „ssz” este complet incorectă). În cartea noastră putem citi: „Knesset Israel” (p. 45), care este dublu hibrid: notația „svá” lipsește (deși „svás” poate fi citită ca „sekina” în vecinătatea sa), „Jezreel” este complet gresit.

Fără îndoială, vorbitorilor ebraici israelieni de astăzi nu le pasă prea mult de acest lucru mic, de ex. ei spun pur și simplu „Smá ná” = „Ascultă aici”. Cu toate acestea, în opinia mea, acest „swat” ar trebui marcat, dar nu cu o scrisoare, ci cu un apostrof: „j’ará”, „m’gillá”. Astfel, ar fi, de asemenea, perceptibil că accentul cuvintelor ebraice este foarte diferit de cuvintele maghiare, în plus, acești „elvețieni” sunt complet neaccentuați.

Un subiect separat ar putea fi rescrierea literei „pariu” fără accent. Cartea noastră științific - o transcrie în mod consecvent cu „b” - este „mercab”. Există un amestec de transcriere științifică și colocvială în carte, iar acest lucru nu aduce beneficii.

Explicația mea este destul de incompletă și nu acoperă totul. Scopul meu cu acesta este dublu: să atrag atenția asupra problemei nerezolvate și, pe de altă parte, să sugerez că un gremium, care se bazează pe principii acceptabile, ar stabili regulile pentru transcrierea maghiară a literelor ebraice.