Sindrom metabolic; astăzi

Sindromul metabolic

gvmd - 18 februarie 2005.

Ce este sindromul metabolic?

Sindromul metabolic (sindromul de rezistență la insulină) este o afecțiune frecventă caracterizată prin obezitate, hipertensiune arterială, glicemie crescută și compoziție anormală a lipidelor din sânge (dislipidemie). Prezența combinată a acestor factori de risc enumerați crește foarte mult șansele de a dezvolta boli coronariene, accident vascular cerebral (diabet) și diabet.

În cazul sindromului metabolic, procesul patologic al aterosclerozei sau arteriosclerozei (ateroscleroza) este intensificat. Ce înseamnă de fapt ateroscleroza? Ateroscleroza este cea mai importantă și mai frecventă boală a arterelor. Denumirea științifică este arterioscleroza sau ateroscleroza. Dacă traducem termenii, ei dezvăluie multe despre boală. Termenul de arterioscleroză este alcătuit din cuvintele grecești arteră (arteră) și scleros (dur). Acestea conduc, de asemenea, la trăsăturile caracteristice ale calcificării arteriale: peretele arterelor se întărește și se îngroașă. Termenul ateroscleroză, pe de altă parte, include cuvântul grecesc athere, care înseamnă „pulpă de făină de grâu”. Într-adevăr, zonele arteriale afectate - după incizia vasului - amintesc oarecum de pasta de făină.

Factori de risc pentru sindromul metabolic

Un diagnostic al sindromului metabolic se poate face dacă sunt prezenți cel puțin trei dintre următorii factori de risc

Dacă cel puțin 3 criterii sunt pozitive, se recomandă încărcarea orală a glucozei (OGTT), indiferent de glicemia în repaus alimentar:

Glicemia OGTT (plasmă venoasă, mmol/l)

Diabetul zaharat

Scăderea toleranței la glucoză (IGT)

Obezitatea înseamnă că în organism se acumulează prea multă grăsime. Cineva este considerat obez dacă greutatea corporală este cu cel puțin 20% peste valoarea ideală. A fi supraponderal promovează dezvoltarea rezistenței la insulină, ceea ce înseamnă că organismul nu reacționează la insulină în mod obișnuit. Obezitatea de tip măr (atunci când grăsimea este depusă în jurul trunchiului și abdomenului) este caracteristică sindromului metabolic și a altor simptome severe ale sindromului. Adresați-vă medicului dumneavoastră care este greutatea ideală! Riscul de apariție a sindromului metabolic este crescut dacă circumferința abdominală depășește 88 de centimetri (femei) și 102 centimetri (bărbați).

Glicemie ridicată

Zaharul (glucoza) este responsabil pentru alimentarea cu energie a organismului. În condiții normale, zahărul dispare rapid din sânge și se acumulează în depozitul de energie, altfel nivelul zahărului din sânge crește anormal. Glucoza din sânge ajunge la toate organele și sistemele de organe din corp, inclusiv inima, vasele de sânge, rinichii și sistemul nervos. Acest „atac de zahăr” constant are același efect asupra corpului ca atunci când, după ce am consumat prea multă dulceață, uităm de spălarea dinților: acel organ sau sistemul de organe este deteriorat și degenerat. Glicemia ridicată prezintă riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral, orbire și pierderea unui membru. Creșterea zahărului din sânge (sau o afecțiune pre-diabet) duce adesea la diabet de tip 2. Riscul crescut de a dezvolta sindrom metabolic atunci când glicemia în jeun depășește 6,1 mmol/l.

Hipertensiune

Tensiunea arterială este forța care menține sângele într-o circulație constantă în sistemul vascular. Tensiunea arterială ridicată este atunci când sângele curge în vasele de sânge cu presiune prea mare. Hipertensiunea arterială dăunează sistemului vascular. Ca urmare a creșterii susținute a presiunii asupra vaselor, pereții lor se îngroașă și își pierd elasticitatea. Ateroscleroza (arterioscleroza) poate afecta, de asemenea, vasele de sânge care furnizează inima. Două valori sunt utilizate pentru a măsura tensiunea arterială: primul număr este presiunea sistolică, care se măsoară imediat după ce inima se contractă (presiunea este atunci cea mai mare). A doua valoare a presiunii diastolice se măsoară atunci când mușchiul inimii se relaxează (presiunea este cea mai mică). Tensiunea arterială normală este de aproximativ 110/75 mmHg. Tensiunea arterială crescută singură nu provoacă simptome, dar poate predispune la infarct, accident vascular cerebral și insuficiență renală. Tensiunea arterială peste 130/85 mmHg crește riscul apariției sindromului metabolic.

Compoziție anormală a lipidelor din sânge (dislipidemie)

Colesterolul este un tip de grăsime din sânge. Colesterolul poate proveni din alimentele pe care le consumați, dar este produs și de ficat și se găsește în fiecare celulă din corp. Există colesterol „bun” și „rău”. Prea mult colesterol „rău” (colesterol cu densitate scăzută, scurt pentru LDL-colesterol) și trigliceride, sau mai puțin decât colesterolul „bun” necesar (colesterol cu densitate mare [HDL-]), mărește șansele de a dezvolta boli coronariene. Nivelurile de colesterol triglicerid și HDL sunt indicatori importanți ai sindromului metabolic.

Trigliceride

O creștere a nivelului de trigliceride din sânge promovează formarea de depozite grase (plăci) care blochează vasele de sânge, ceea ce face ca sângele bogat în oxigen să ajungă mai greu la inimă. Nivelurile ridicate de trigliceride cresc riscul de infarct. Riscul de apariție a sindromului metabolic este crescut dacă nivelul trigliceridelor crește peste 1,69 mmol/l.

HDL colesterol

Colesterolul HDL (colesterolul „bun”) ajută la eliminarea plăcii din vasele de sânge și previne înfundarea vaselor de sânge. Dacă există mult HDL în sânge, acesta are un efect benefic asupra inimii. Nivelurile de colesterol HDL mai mici decât cele necesare pot predispune la infarct sau accident vascular cerebral. Riscul de a dezvolta sindrom metabolic este crescut dacă nivelurile de colesterol HDL la femei

Asociat cu sindromul metabolic boli ale medicinei interne

Sindromul metabolic netratat prezintă riscul de boli cardiovasculare (boli coronariene, accident vascular cerebral) și diabet de tip 2.

Termenul de accident vascular cerebral înseamnă că o parte din stocul cerebral moare brusc din cauza lipsei de oxigen. În cazul unui accident vascular cerebral ischemic (fără sânge), aportul de sânge către zona afectată este redus sau complet pierdut, ceea ce se poate datora calcificării sau aglomerării vaselor de sânge.

Boală arterială coronariană

Îngustarea vaselor de sânge care alimentează mușchiul inimii cauzează de obicei boli coronariene, care pot duce la un atac de cord. Stenoza poate fi cauzată de un depozit calcaros (ateroscleroză) pe suprafața interioară a peretelui vasului. Toți factorii de risc pentru sindromul metabolic pot provoca ateroscleroză. Un atac de cord apare atunci când sângele nu trece prin arterele blocate, determinând mușchiul inimii să nu mai funcționeze din cauza lipsei de oxigen.

Diabetul de tip 2

Diabetul de tip 2 apare atunci când pancreasul produce puțină insulină sau când producția de insulină se oprește complet și/sau organismul nu poate răspunde normal la insulină (rezistență la insulină). Insulina este necesară pentru ca glucoza să pătrundă în celule ca sursă de energie. În absența insulinei, țesuturile primesc mai puțini nutrienți esențiali din care pot câștiga energie și le pot stoca. Fără un tratament adecvat, diabetul poate duce la complicații care afectează ochii, gura, sistemul cardiovascular, rinichii, sistemul nervos și membrele.

Ce cauzează metabolismul sindrom?

Conform unor studii, sindromul metabolic este strâns legat de metabolism, adică de modul în care sunt procesate alimentele. În circumstanțe normale, alimentele intră în sânge sub formă de zahăr (glucoză) și alți compuși bazici. Când nivelul zahărului din sânge crește, pancreasul (organul din spatele stomacului) produce insulină. Insulina, care se leagă de celule, permite pătrunderea glucozei, din care se produce energie în celulă. În unele cazuri, este posibil ca celulele să nu poată răspunde la insulină (rezistență la insulină). Unele cercetări sugerează că această afecțiune rezistentă la insulină stă la baza dezvoltării sindromului metabolic.

Cum se tratează sindromul metabolic?

Sindromul metabolic este o boală ai cărei factori de risc necesită tratament pe termen lung. Factorii de risc se datorează în principal malnutriției și lipsei de efort. S-a demonstrat că modificările stilului de viață și tratamentul adecvat (inclusiv medicamente) reduc semnificativ riscul de complicații severe ale sindromului metabolic. Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol și zahăr din sânge joacă un rol important în recunoașterea sindromului. Este important să cunoaștem rezultatele noastre de laborator și să le discutăm cu medicul nostru.

Opțiunile de tratament sunt de obicei după cum urmează