Autonomie!

În regnul animal, cheia supraviețuirii este evaluarea și decodificarea situațiilor de urgență și răspunsul adecvat. O antilopă care pășune trebuie să fie atentă la fiecare vibrație mică, deoarece un leu stealth poate ataca în orice moment. Acest comportament instinctiv este autonom, cunoscut și sub numele de sistem nervos autonom reglează. Autonom deoarece, spre deosebire de sistemul nervos central, nu putem influența funcționarea acestuia, controlează funcționarea organelor noastre împotriva voinței noastre.

Noi, oamenii din lumea rapidă de astăzi, luptăm și pentru supraviețuire. Deși nu există lei la pândă pentru noi (în cazul bun), cantitatea de stres asupra noastră dă doar suficientă muncă sistemului nervos autonom. Sistemul nervos autonom are două ramuri; simpaticul și parasimpaticul. Acestea sunt două sisteme cu efecte opuse, merită să le imaginăm ca două tigăi la scară; dacă una se schimbă, aceasta afectează și cealaltă parte.

Măsurarea în repaus (HRV) este, fără îndoială, una dintre cele mai plăcute faze ale diagnosticării performanței.

Sistemul nervos simpatic se aprinde într-o situație stresantă.

În acest caz, ritmul cardiac și ritmul de respirație cresc imediat pentru a furniza sânge bogat în oxigen către mușchi, astfel încât să putem „lovi sau fugi”, iar pupila se dilată astfel încât să putem simți mediul mai ușor și mai precis. Acest răspuns este un proces extrem de consumator de energie. În limba engleză, răspunsul la stres de mai sus (ritm cardiac crescut, respirație rapidă) drenează „bateria” care trebuie reîncărcată. Aceasta este funcția sistemului nervos parasimpatic.

Pentru a contracara efectele simpatice, „rotative”,

sistemul parasimpatic este în slujba odihnei, reîncărcării și digestiei. Respirație calmă, nutriție adecvată și somn; sistemul nervos parasimpatic ajută în acest sens.

Frecvența cardiacă scade, respirația încetinește; intrăm în modul de repaus. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că sistemul nervos parasimpatic își exercită efectele cel mai mult în timpul somnului, așa că nu suntem convinși să subliniem cantitatea și calitatea adecvate a somnului importanţă.

Pentru a performa bine în toate domeniile vieții, trebuie să ne echilibrăm sistemul nervos autonom. Nu vă imaginați funcționarea celor două ramuri în așa fel încât să funcționeze doar una sau numai cealaltă. Aici putem vorbi despre dominație simpatică sau parasimpatică, în limba maghiară, dacă echilibrul este supărat, limba balanței se îndreaptă spre una, dar nu există exclusivitate, cu atât mai mult cu cât în cazul unui sistem nervos autonom funcțional scopul este de a menține necesarul.

Așa arată prezentarea rezultatelor măsurării în repaus (HRV) în raportul nostru de diagnostic de performanță.

Nervul planetar (nervus vagus) joacă un rol important în reglarea celor de mai sus. Este cel mai mare nerv parasimpatic din corpul nostru, responsabil pentru vorbire, înghițire, încetinirea bătăilor inimii, inițierea proceselor digestive și este principala linie de comunicare între creier și sistemul digestiv producător de energie. Nervul planetar acționează ca o frână. Dacă există o „situație”, eliberează presiunea simpatică, dar revine la modul de repaus cât mai curând posibil.

Să nu uităm că antrenamentul este evaluat și ca stres de către organism, deci pentru sportivi, pe lângă factorii de stres existenți (dificultăți de muncă, ore suplimentare, probleme de confidențialitate etc.). instruirea impune, de asemenea, o povară suplimentară. Prin urmare, importanța odihnei și regenerării nu poate fi subliniată în exces și nu contează deloc ce formă de mișcare alegem. Mulți oameni obțin stresul zilnic din sport, ceea ce poate fi o strategie bună, dar un studiu a subliniat, de asemenea, că nu contează ce alegem. Și cuvântul cheie este intensitate. Conform cercetărilor

formele de exerciții de intensitate ridicată, cum ar fi antrenamentul încrucișat sau o alergare dură, cu fracțiune de normă, cresc cantitatea de cortizol (crom de stres) într-o asemenea măsură încât este mai dăunătoare decât bună după o zi stresantă.

Acesta este motivul pentru care merită să includeți antrenamente de intensitate redusă (de exemplu, yoga sau pilates, jogging foarte ușor) sistemul nervos parasimpatic ar trebui să aibă timp pentru procesele de restaurare. Deci, da, antrenamentul poate fi totuși stresant

antrenamentele personalizate vă pot ajuta să evitați suprasolicitarea și suprasolicitarea.

Vă vom oferi valorile obținute în diagnosticul de performanță sub forma unui raport și imediat după măsurare vă vom clarifica corelațiile sub forma unei evaluări. Cu un protocol ca acesta în mână, știi exact ce fel de antrenamente se fac cu drag pentru dezvoltarea ta eficientă.

În zilele noastre, este aproape imposibil să evităm stresul, ceea ce face dificilă reîncărcarea parasimpatică, deoarece se întâmplă să primim o astfel de cantitate de stimuli într-o singură zi, încât pur și simplu nu există suficient timp pentru procesele de recuperare. Supărarea echilibrului simpatic-parasimpatic poate provoca atât probleme psihice, cât și fizice, deci ar merita să monitorizăm schimbările.

Dar se poate măsura acest echilibru simpatic-parasimpatic? Din fericire, da, cu ajutorul variabilității ritmului cardiac (HRV).

Știm deja că stimulii nervilor simpatici accelerează și nervii parasimpatici încetinesc bătăile inimii. În timpul inhalării, ritmul cardiac accelerează ușor, iar în timpul expirației încetinește, iar acest lucru este reglat de nervul planetar. În plus, inima noastră răspunde constant la cele mai mici schimbări ale sistemului nervos și al sistemului hormonal, deci funcționează în conformitate cu „așteptările” mediului.

Variabilitatea și variabilitatea ritmului cardiac, adică timpul dintre două bătăi, reflectă cu precizie capacitatea de reacție a inimii și starea generală de sănătate a unei persoane.

Supraponderabilitatea sistemului nervos simpatic (mult stres) scade HRV, în timp ce atunci când suntem calmi și relaxați, HRV-ul nostru este, de asemenea, mai mare. Cu cât este mai mare valoarea HRV, cu atât este mai mare spațiul de manevră, adică cu atât suntem mai capabili să răspundem în mod adecvat la efectele stresului asupra noastră.

În plus față de determinarea ritmului cardiac în repaus, diagnosticul de performanță relevă, de asemenea, posibile schimbări simpatice și parasimpatice, care pot indica suprasolicitare, calitate slabă sau cantitate de somn, dar și suprasolicitare simpatică sau parasimpatică.

Continut Asemanator:

Test de carieră sau diagnostic de performanță? Iată adevărul!

6 + 1 argument în favoarea diagnosticării performanței

5 concepții greșite frecvente despre diagnosticul de performanță

5 + 1 lucruri pe care trebuie să le aveți în vedere înainte de a efectua diagnosticarea

Așa se întâmplă în diagnosticul de performanță

Testează sufletul tuturor (Nándi transilvănean)

Să punem ușa în ordine! (Transilvanian Nándi)