Diabet

Jurnalul Fundației pentru Diabet (ISSN 1586-4081)

Jurnalul Societății Maghiare de Hipertensiune (ISSN.

Acasă »Junior» Diabet Junior 2020 »Trebuie să faci sport!

Autor: Dr. Körner Anna Data încărcării: 26.01.2020.

Nu contează cum, când, ce și cât ...

Cei trei piloni ai tratamentului pentru diabetul de tip 1 sunt insulina, dieta și exercițiile fizice. Se crede că exercițiile fizice regulate și dieta adecvată ajută la realizarea și menținerea unui control metabolic bun, la menținerea sănătății și la îmbunătățirea calității vieții.

Există două tipuri de procese metabolice (producătoare de energie) în organism; aerob și anaerob. Aceasta înseamnă că corpul nostru primește energia de care are nevoie pentru a se deplasa în două moduri diferite.

Antrenament aerob

În timpul exercițiului aerob, energia necesară pentru exerciții (munca musculară) este produsă folosind cantități mari de oxigen. Organismul își arde rezervele de energie (carbohidrați și grăsimi) cu ajutorul oxigenului, asigurând astfel energia necesară mușchilor. Un proces aerob are loc în timpul oricărei mișcări (jogging, înot, ciclism, aerobic, dans, cățărare) care necesită efort relativ mic sau moderat (fără gâfâire sau sufocare).

Mișcarea anaerobă

Mișcarea anaerobă este atunci când corpul nu are suficient oxigen pentru a produce energia necesară pentru a lucra mușchii (arde nutrienți). Datorită intensității sale ridicate, mișcarea în intervalul anaerob poate fi menținută doar pentru o perioadă mai scurtă de timp, urmată de o perioadă de repaus (consum de energie aerobă).

Un proces anaerob are loc în timpul oricărei mișcări (haltere, exerciții de întărire musculară, alergare sprintenă) care necesită efort intens (trebuie să ne concentrăm asupra respirației, gâfâirii sau sufocării).

Un plan bun de antrenament ar trebui să includă antrenament atât în domeniul aerob, cât și în cel anaerob. Exercițiul aerob crește rezistența, rezistența și eficacitatea antrenamentului de forță anaerobă, precum și utilizarea oxigenului de către organism.

Exercițiul anaerob crește mușchii și performanța, precum și eficiența mișcării aerobe și este esențial pentru performanțe competitive.

Cât de mult ar trebui să se miște copilul?

Majoritatea recomandărilor specifică o durată a activității fizice recomandate de cel puțin 60 de minute pe zi.

Ce activitate sportivă să alegi?

Evident, există sporturi mai sănătoase (foarte recomandate) și mai puțin sănătoase, dar principala considerație ar trebui să fie alegerea copilului. Jucați sportul care vă place cel mai mult! Dacă abordăm problema dintr-o perspectivă a sănătății, merită să cităm un studiu publicat în British Journal of Sports Medicine, care a implicat peste optzeci de mii de adulți. Efectul general de reducere a riscurilor pentru fiecare sport a fost analizat într-un studiu cuprinzător.

S-a dovedit că bicicliștii obișnuiți sunt cu 15% mai puțini cu risc pentru sănătatea generală decât non-sportivi. Aerobicul a redus riscul cu 27 la sută și înotul cu 28 la sută, în timp ce sportul cu rachete cu 47 la sută.

Pentru copii și tineri cu diabet, sporturile care implică exerciții fizice reale sunt de preferat sporturilor de forță. Nu sunt recomandate sporturile extreme extrem de periculoase, cum ar fi alpinismul, curse de mașini și motociclete, scufundări. Orientarea poate fi, de asemenea, un pericol datorită singurătății lungi. În zilele noastre, cu utilizarea tehnologiei avansate (monitorizarea zahărului tisular cu funcție de alarmă care poate fi monitorizată de la distanță), aceste indicații și contraindicații sunt reevaluate.!

Este recomandat sportul competitiv?

În repetate rânduri, se pune întrebarea dacă recomandăm sporturi competitive pentru copii și tineri cu diabet. Deși entuziasmul competiției determină în mod evident o creștere a nivelului de zahăr din sânge, dar pentru plăcerea de a face sport, trebuie să ne asumăm acest risc din când în când. Gândiți-vă la spadasinul maghiar de succes Domonkos Ferjancsik pe lângă mulți sportivi de elită diabetici străini!

Efectul direct al activității sportive asupra nivelului de zahăr din sânge

Dacă copilul nu folosește un glucometru continuu (senzor), glucometrul trebuie să fie întotdeauna la îndemână în timpul activităților sportive. Testarea glicemiei este recomandată înainte, după și adesea în timpul activității fizice. (Poate fi necesar să vă monitorizați glicemia în timp ce utilizați un senzor!)

În general, putem spune că sportul scade glicemia. Cu toate acestea, efectul de scădere a glicemiei din fiecare sport diferă, iar durata exercițiului și hipoglicemia depind, de asemenea, de tipul de exercițiu.

Sporturile cu exerciții aerobice intense tind să provoace hipoglicemie în timpul activității sportive, în timp ce sporturile de forță (cum ar fi haltere) tind să provoace hipoglicemie tardivă după ore de exerciții. Amintiți-vă: exercițiile fizice prelungite și intense (mai ales după-amiaza și seara) cresc riscul de hipoglicemie nocturnă! Mai mult, tendința către hipoglicemie poate persista a doua zi („hipoglicemie întârziată”).

Efectul exercițiilor fizice de scădere a zahărului din sânge nu este eficient la niveluri foarte ridicate de zahăr din sânge și chiar și nivelurile de zahăr din sânge pot crește în continuare. Prin urmare, exercițiul nu este recomandat pentru nivelurile de glucoză din sânge peste 13 mmol/l și pentru pozitivitatea cetonică urinară (adică deficit de insulină)! În acest caz, se recomandă ca nivelul zahărului din sânge să fie normalizat prin administrarea a câteva unități de insulină (și administrarea de lichide) înainte de a începe exercițiile.

Efectele benefice ale exercițiilor fizice regulate asupra tinerilor cu diabet de tip 1

Numeroase studii au arătat că activitatea fizică aerobă sau mixtă (aerobă și anaerobă) are un efect benefic asupra calității vieții, a performanței fizice, a compoziției corpului (raportul masă grăsime/musculară), a grăsimilor din sânge, a sensibilității tisulare la insulină și a calității controlului metabolic.

Efectul asupra stării metabolice se manifestă atunci când activitatea sportivă durează minimum 3 luni. Îmbunătățirea sensibilității la insulină la adolescenți este de o importanță capitală, deoarece știm că există o rezistență pronunțată la insulină (insensibilitate la insulină) în adolescență (în special la fete!). Îmbunătățirea sensibilității la insulină datorată activității fizice se datorează în principal modificărilor compoziției corpului (creșterea masei musculare în detrimentul masei grase).

În ciuda sensibilității îmbunătățite la insulină, metabolismul nu se îmbunătățește întotdeauna

Modificările nivelului zahărului din sânge în timpul activității fizice sunt influențate de o serie de factori (timpul dintre injectarea insulinei și o masă, absorbția insulinei, nivelul inițial de zahăr din sânge, ora din zi). Teama de hipoglicemie determină copilul să exagereze sau să reducă doza de insulină mai mult decât se dorește, ceea ce duce la o creștere paradoxală a nivelului de zahăr din sânge în timpul sportului și, în cele din urmă, la o deteriorare a controlului metabolic.

Cu toate acestea, majoritatea studiilor din acest domeniu arată că activitatea fizică are ca rezultat o îmbunătățire a stării metabolice pe termen lung, în special la tinerii care au avut inițial niveluri ridicate de HbA 1c (8% sau mai mult).

Așa-numitul profil lipidic (raportul dintre „colesterolul bun și cel rău”) arată o schimbare favorabilă, mai ales dacă antrenamentele sunt mai frecvente și, în același timp, starea metabolică se îmbunătățește. Toate acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea complicațiilor vasculare ulterioare.

Nu în ultimul rând, activitatea fizică îmbunătățește semnificativ calitatea vieții, în special în stadiul psihosocial labil al adolescenței.

Ce factori limitează realizarea unei activități fizice adecvate?

Numeroase studii arată că majoritatea copiilor cu diabet de tip 1 nu ating nivelul dorit de activitate fizică, adică exerciții fizice timp de cel puțin 60 de minute pe zi. Acest lucru este caracteristic în principal fetelor și se manifestă la o vârstă foarte fragedă (6-7 ani).

Pentru a motiva corect copiii și părinții, trebuie să cunoaștem factorii care îi descurajează să se angajeze în sport. Cele mai frecvente cauze sunt frica de hipoglicemie și condiția fizică slabă.

Teama de hipoglicemie

Problema fricii de hipoglicemie este reevaluată semnificativ folosind tehnologia modernă: reducerea ratei bazale a pompei de insulină (cu 20 până la 50 la sută) și, dacă este cazul, oprirea pompei în timpul sportului, reduce în mod eficient riscul de hipoglicemie în timpul activitate.

Reducerea dozei de insulină pre-sport cu 30 până la 80 la sută este, de asemenea, recomandată pentru tratamentul penisului. Desigur, amploarea reducerii depinde puternic de durata și intensitatea activității fizice și de nivelul de fitness al copilului. Momentul reducerii dozei este, de asemenea, foarte important: se recomandă de obicei să planificați acest lucru cu 60 până la 90 de minute înainte de sport. Ajută la prevenirea hipoglicemiei prin combinarea activității fizice aerobe cu câteva minute de exerciții anaerobe, ceea ce duce la o creștere a nivelului de zahăr din sânge printr-o creștere a nivelului hormonului de stres.

Aportul de carbohidrați înainte și în timpul sportului

Ca regulă generală, cantitatea și tipul de carbohidrați ar trebui să fie adaptate activității sportive specifice. De obicei, nu este necesar să consumați carbohidrați suplimentari dacă activitatea fizică este moderată și scurtă (mai puțin de 30 de minute).

Dacă cantitatea de insulină circulantă este mare în timpul sportului (momentul activității fizice coincide cu efectul maxim al insulinei) și doza de insulină nu este redusă înainte de începerea activității, un maxim de 1,5 g/kg pe oră de aport suplimentar de carbohidrați este recomandat pentru activitate fizică intensă și prelungită.

Dacă nivelurile de insulină circulante sunt scăzute (adică nu este nevoie de carbohidrați suplimentari pentru stabilizarea nivelului de zahăr din sânge în repaus), nu este necesar sau doar un aport minim (0,25 g/kg/h) de carbohidrați.

Stare fizică inadecvată

Un alt obstacol în calea începerii unui sport pentru persoanele cu diabet este aptitudinea fizică inadecvată. Starea fizică se caracterizează prin consumul maxim de oxigen (VO2max) sau consumul maxim de oxigen (VO2peak), care sunt indicatori de rezistență aerobă. Studiile arată că nivelul de activitate fizică și percepția părților interesate despre propria lor stare fizică sunt strâns legate.

De asemenea, s-a demonstrat că fitnessul scade odată cu înaintarea în vârstă. Înainte de pubertate, băieții au aceeași stare fizică ca și omologii lor sănătoși, în timp ce fetele au scăzut la această vârstă. În adolescență, fitness-ul a scăzut și la băieți și fete, mai ales atunci când calitatea controlului metabolic a fost inadecvată. Scăderea este mai pronunțată la fete, ceea ce se poate explica printr-o creștere mai mare a masei grase.

În concluzie

Planificarea corectă a activității fizice reprezintă o provocare serioasă pentru tinerii cu diabet de tip 1. Copilul și membrii familiei sale, profesorii, antrenorul trebuie să fie conștienți de modul de prevenire a hipoglicemiei în timpul activităților sportive și de a menține un control metabolic adecvat. Nivelurile inițiale de glucoză din sânge, localizarea administrării insulinei, dieta, ora din zi și tipul de activitate fizică joacă un rol în faptul că o stare hipo- sau hiperglicemică se dezvoltă la sfârșitul unei activități sportive. Răspunsul glicemic la activitatea fizică variază de la individ la individ și poate varia chiar de la persoană la persoană, deci există posibilități limitate pentru furnizarea de sfaturi generale privind gestionarea glucozei. Extinderea testelor în timpul activității fizice la toți factorii descriși mai sus care afectează nivelul glucozei este de așteptat să îmbunătățească gestionarea glicemiei în timpul efortului.

Dr. Anna Körner

Președinte al Secției de diabet pediatric al Societății Maghiare de Diabet și al Societății Maghiare de Pediatri