Ce ar trebui să știți despre carbohidrați; Insula naturală

Carbohidrații sunt compuși organici care se găsesc atât în organismele vegetale, cât și în cele animale; principalele surse de energie pentru procesele vieții. Conform formulei lor, acestea sunt compuși și hidrați de carbon cu apă. Consumul lor este în mod interesant legat de reglarea poftei de mâncare.

Glucidele sunt împărțite în trei grupe majore:

l. Carbohidrații simpli (monozaharidele) conțin de la 3 la 6 atomi de carbon. Exemple sunt dextroza (glucoza) și fructoza. Ele apar liber în corpul nostru doar în cantități foarte mici.

2. Distingeți carbohidrații complecși (oligozaharide) în funcție de numărul componentelor lor (di-, tri- etc.). Cele mai cunoscute soiuri sunt lactoza, zaharoza (zahăr din trestie sau sfeclă) și maltoza.

3. Dintre polizaharide, glicogenul se găsește în cantități mai mari în organismele animale ca nutrient de rezervă. Polizaharidele din diferite compoziții prezintă o mare variabilitate, legată de proteine, în celule și în stocul intercelular.

Amidonul și celuloza se formează din polimerizarea monozaharidelor formate în timpul fotosintezei la plante. Amidonul alimentar și glicogenul sunt surse de energie rapid digerabile și bine utilizate. Celuloza nu poate fi descompusă de corpul uman.

Mai mult de jumătate din nevoile noastre de energie

În cazul unei diete mixte, carbohidrații ne asigură mai mult de jumătate din necesarul nostru de energie, devenind astfel principala sursă de energie a corpului nostru. În timpul dietei, carbohidrații intră în corpul nostru în principal sub formă de amidon, într-o măsură mai mică în sfeclă, malț și fructoză. Sucurile digestive descompun zaharurile complexe în blocurile lor, zaharuri simple (cum ar fi dextroza). Zaharurile simple sunt absorbite în intestinul subțire și ajung în ficat, unde cele mai multe dintre ele sunt din nou convertite în zaharuri complexe și depozitate, este suficientă o porție mai mică. Ficatul descompune glicogenul stocat în glucoză, care, atunci când intră în sânge, asigură faptul că nivelul zahărului din sânge este constant. Fiecare dintre organele noastre își satisface propriile nevoi de carbohidrați din zahărul din sânge. De asemenea, mușchiul transformă absorbția glucozei în glicogen, care se descompune în timpul funcției musculare. Energia necesară pentru funcția musculară este asigurată de această defalcare a glicogenului.

Arderea unui gram de carbohidrați produce 17,5 kJ (4,1 kcal) de energie. Ficatul poate stoca doar o anumită cantitate de glicogen, aproximativ 200-300 de grame. Pe lângă această cantitate, carbohidrații ingerați și absorbiți cu alimente sunt deja transformați în grăsimi și depozitați sub formă de grăsimi.!

Utilizarea carbohidraților din corpul nostru este foarte mare. Aproximativ aprox. 50% provine din arderea glucidelor. Aceasta înseamnă 3360-3780 kJ (800-900 kcal) pentru un lucrător de birou, sau aproximativ 200-300 de grame de carbohidrați pe zi.

Glicogenul dispare din ficatul unei persoane înfometate în primele 24 de ore. Cu toate acestea, nivelul zahărului din sânge nu scade nici în acest caz, deoarece ficatul este capabil să formeze și glucoză din proteine, înlocuind astfel glucoza luată din sânge de către organe.

Utilizarea și producerea zahărului din glicogen sunt reglementate de un sistem nervos și hormonal complex. Concentrația niciunei alte materii organice din sângele nostru nu este la fel de constantă ca cea a zahărului. Factorii hormonali joacă un rol deosebit de important în reglarea metabolismului glucidic. Insulina din pancreas crește descompunerea zahărului și scade glicemia. În absență absolută sau chiar relativă, diabetul poate apărea cu niveluri ridicate de zahăr din sânge și modificări anormale ale întregului metabolism. Hormonii hipofizari, suprarenali și tiroidieni sunt, de asemenea, implicați în controlul metabolismului glucidic.

Glucidele și greutatea corporală

Aproximativ două treimi din aportul zilnic de energie este folosit pentru a ne menține funcțiile normale ale corpului. Această nevoie de energie este satisfăcută de nutriție. Când cantitatea de energie pe care o luăm cu alimente este mai mare decât ne trebuie, excesul se depune în țesutul adipos.

O întrebare importantă este dacă obezitatea apare și atunci când excesul de energie este absorbit sub formă de carbohidrați. Carbohidrații, în special zaharurile rafinate, sunt încă considerați de mulți ca fiind „îngrășați”. Această credință se bazează pe presupunerea că gustul dulce al zaharurilor stimulează pofta de mâncare, ceea ce duce apoi la un aport excesiv de energie.

Experții au arătat că consumul a 50 de grame de zahăr cu 20 până la 60 de minute înainte de masă reduce pofta de mâncare, ceea ce înseamnă că consumul restrâns de alimente este o masă cuvenită, deoarece centrele care ne reglează pofta de mâncare răspund la conținutul de energie al zahărului. Cercetările epidemiologice au constatat că relația dintre aportul de zahăr și obezitate este inversată, în timp ce există o relație statistică directă între obezitate și aportul de grăsimi. Desigur, astfel de corelații statistice nu demonstrează că grăsimile sunt singura cauză a obezității, dar, desigur, că aportul excesiv de carbohidrați nu duce la obezitate.

Deoarece stocarea carbohidraților în corpul nostru este limitată, organismul se adaptează rapid pentru a descompune carbohidrații care sunt prezenți în exces decât este necesar. În schimb, rezervele de grăsime sunt aproape nelimitate, iar corpul nostru se adaptează doar încet la utilizarea excesului de grăsime. Pe scurt, echilibrul energetic este mult mai ușor de controlat pentru aportul de carbohidrați decât pentru aportul de grăsimi.

Fiecare gram de grăsime consumat conține mai mult de două ori mai multe calorii decât aceeași cantitate de carbohidrați. O dietă bogată în grăsimi, bogată în energie, favorizează creșterea în greutate, în timp ce o dietă cu conținut scăzut de grăsimi, dar bogată în carbohidrați, poate duce chiar la pierderea în greutate. Mai mult, consumatorii cu conținut scăzut de zahăr primesc o porțiune mai mică din aportul caloric zilnic din grăsimi.

Desigur, nu putem concluziona din toate acestea că putem consuma carbohidrați cu impunitate fără riscul obezității.