ITADAKIMASU

JAPONIA itadakimasu (pronunțat: itadakimasz) înseamnă superficial atât de mult ca „Ei bine, să mâncăm!”. Cu aceasta putem asorta „Pofta bună!” de asemenea, obiceiul european al dorinței sau binecuvântarea mesei, mai ales cu conținutul sacru acoperit de semnificația „Îți iau viața cu mine”. Cu aceasta, sala de mese ia viața animalelor și plantelor consumate și le mulțumește. Gând și gest frumos, care sunt adânc înrădăcinate în cultura japoneză, deși tinerii japonezi nu mai sunt întotdeauna

ei cunosc sensul original al cuvântului și, cel mult, învață despre el din poveștile erotice ale eroilor manga dragoste. Edgar Berecz, care a trăit în Japonia, ne spune acum ce înseamnă cu adevărat acest cuvânt (extras din cartea lui Edgar). (CsS)

De ce japonezii nu vor un apetit bun?

Fiecare națiune are propriile sale obiceiuri alimentare, care diferă din cauza distanțelor geografice și culturale, dar în majoritatea cazurilor sunt aceleași prin faptul că colegii de masă își doresc reciproc un poftă bună înainte de masă.

În Japonia, fiecare masă începe cu scandarea vocală a cuvântului bea masă băutură cu o mână complexă. Acest lucru poate fi repetat de mai multe ori în fața unei gustări gourmet sau dacă oaspetelui i se oferă din nou ceva.

Unele dicționare sunt interpretate greșit ca pofta de mâncare bună, ceea ce pare un pic contradictoriu, deoarece japonezii scandează băutura, chiar dacă iau prânzul singur sau dacă mâncarea a fost pregătită de mâinile lor. Cine vrea un poftă bună pentru ei înșiși? Probabil nimeni.

Adevăratul sens al cuvântului itadakimasz este expresia politicoasă a cuvintelor „Beneficiez de el”, „Accept, îl iau asupra mea”. Cerere nu transcendentă. Poate fi interpretat și ca un fel de rugăciune: înainte de a mânca mâncare, să mulțumim ființelor vii pe care am avut de sacrificat pentru propria noastră viață. Universul ne permite să trăim și să sacrificăm alte ființe, dar trebuie să fim întotdeauna conștienți de cât de importantă și semnificativă este aceasta. Orice plantă sau carne am mânca, să mulțumim spiritului Său că nu am irosit viața sacrificată pentru a ne hrăni trupurile, ci continuăm să participăm cu noi la lucrarea universului devenind carnea și sângele nostru. Existența altor ființe vii are sens numai dacă le mulțumim viețile și le permitem să beneficieze de guvernarea universului. Prin urmare, atunci când pregătim mâncarea, să facem tot ce putem pentru a ne asigura că viețile sacrificate nu sunt irosite și că putem participa la dezvoltarea universului împreună cu noi. În acest fel, sensul și filozofia cuvântului băutură băutură ar putea fi rezumate.

Mese de tip asiatic

După cum se știe, conform obiceiurilor alimentare asiatice, nu există o ordine strictă de consum a alimentelor ca în cazul alimentelor europene. Servesc câte 8-10 feluri de mâncare odată, inclusiv supă, care poate fi primul sau chiar ultimul fel de mâncare. În China, pot fi până la două supe într-o masă: una este bulion și cealaltă este o legumă bogată sau bulion. În trecut, nu era un lucru ușor pentru bucătarii din China imperială, aceștia ar fi tăiat mâinile unui bucătar care nu putea să alcătuiască o dietă de 100 de feluri de mâncare în fiecare zi a anului fără să repete mâncarea. După aceea, este de înțeles de ce un set de veselă din zece bucăți este format din 148 de bucăți. Ei bine, japonezilor sau chinezilor le place să mănânce mult și variat, dar acest lucru nu trebuie măsurat cantitativ, ci prin varietatea de alimente, gustul și combinațiile de culori și variația alimentelor de sezon.

Se întâmplă adesea ca japonezii sau chinezii să comande și să consume mâncare în stil asiatic într-un restaurant occidental. Pe scurt, cer trei aperitive, două feluri de pește, trei feluri de carne și două salate. Pentru a face acest lucru, solicită farfurii mici și mănâncă împreună mâncarea. Toată lumea gustă de toate, ordinea în care se mănâncă mâncarea nu este specificată. Oricine poate lua orice mâncare dorește. Mai ales în restaurantele occidentale din Japonia, pe lângă tacâmuri, se pregătesc și bețișoare pe mese, întrucât oaspeții japonezi, în special persoanele în vârstă, preferă să mănânce cu bețișoare decât cu tacâmurile occidentale. În plus față de mâncarea occidentală, orezul fiert nu este solicitat într-un caz, deoarece generația mai veche pur și simplu nu poate exista fără orez.

Edgár Berecz (Odorheiu Secuiesc), blogger