Aşteptare

Jurnalism - 2013 27 mai.

Aș putea să-l șterg doar. Toate așteptările fără speranță. Mi-am petrecut nopțile cu capul prins de protectorul de perete, găurit într-o pernă, între o pernă și un protector de perete, într-o pernă și o plapumă. - Scrierea lui Gabriella Nagy în cutia 2flekken.

Pe hol, zeci de oameni merg la moarte, dincolo de cea de-a treia tură. Nu ne-am întâlnit pe furie. Suntem suspendați, vor fi concediați. Rușine de neimaginat, așezat acasă o lună, gâlgâind zile întregi, întunecându-ți fața, rămânând fără viață. Să nu mănânc, doar pâine, dornică să mă gândesc la ultima zi când totul va fi decis. Tatăl meu se uită, mama mă privește, scoate-mă la plimbare, spune că are nevoie de aer. Mă uit în oglindă, nu pot fi. Ochii palizi, osul staniol mototolit pe osul meu.

Așteptarea în dragoste este singurul lucru în care iadul este frumos și uneori blând. Mă uit în jos la perete, îmi las imaginația să țes lumini de miere în jurul imaginii bărbatului iubit care va deveni din ce în ce mai frumos peste zile, strălucește în ochii mei, un exemplar perfect, el gândește același lucru despre mine și frământăm acel sentiment în noi până când explodează ziua. Sau în timp ce ororile care șoptesc la urechea unei persoane între timp cât de multe bovine ești.

Merg în sus și în jos în apartament, nimic bun, stau, stau în picioare, scriu, mănânc, vorbesc. Nu există nicio soluție, nu soarele explodează, ci inima, pentru că simte totul, de la speranță nerezonabilă până la zadarnic deodată. Nu bate, ci mai degrabă se calmează, logica nu funcționează, experiența intră în faliment, ochii sar și intră, trebuie să suspini sau să dai de perete, să sparg vasele, telefonul, capul meu. Indiferent ce se întâmplă, doar calmează-te, împinge o mână în spațiu, pierde totul, minte, învinovățește sau predă-te, pleacă capul sau rănește, împarte-ți durerea, pune capăt acestui neant nervos, autoturment, așteptând ceva ce nu Nu știu ce este.