Mică filocalie, 2

Biserica orientală
învățăturile părinților săi monahi
despre rugăciune

conținut

(Partea 1)
cuvânt înainte
Semnificația filocaliei în viața religioasă rusă
Marele egiptean Macarius
Evagriosz Pontikos
Photikei Diadokhosz
Pustnicul Mark
Barszanufius și discipolul său, János
Isaac din Ninive
János Lépcsős
Nészükhios de la Mănăstirea Batos

(Partea 2)
Niketas Stethosos
Pustnicul Nikephoros
Simeon, care este numit din greșeală noul teolog
Sfântul Grigorie din Sinai
Theoleptos din Philadelphia
Gergely din Salonic, care a devenit cunoscut sub numele de Palama
Note

Niketas Stethosos (13)
(Secolul al XI-lea)

Niketas a fost călugăr în mănăstirea Studios numită după Sfântul Ioan Botezătorul din Constantinopol. Și-a primit educația spirituală de la Noul Teolog Simeon, a cărui viață a scris-o. El a fost un adept pasionat al patriarhului Michael Kaerularios, în timpul căruia s-a produs ruptura ecleziastică dintre Roma și Bizanț în 1054. În conformitate cu punctul de vedere al lui Kaerularios, el a scris un act de acuzare împotriva latinilor, pe care totuși l-a retras atât public, cât și privat. 300 de ziceri înțelepte despre rugăciune și viața spirituală apreciate în Biserica Răsăriteană.

Pustnicul Nikephoros (14)
(Secolul al XIII-lea)

Nikephoros a trăit o viață monahală pe muntele sacru al lui Athos. A fost profesor al lui Gergely din Salonic, care a devenit ulterior principalul apărător al Hesyciastas-ului. Nikephoros a studiat cu sârguință scrierile Părinților și a adunat de la ei cele mai importante locuri pentru sobrietate spirituală, atenție și rugăciune și și-a adăugat experiențele personale. Scrierile sale se bucură de un mare prestigiu în tradiția monahală orientală.

Simeon, care este numit din greșeală noul teolog (15)

Nu știm informații mai exacte despre Simeon. Pustnicul pare să fi fost un contemporan al lui Nikephoros. Scrierile atribuite acestuia mărturisesc o cunoaștere profundă a vieții spirituale. Nikephoros a trăit în secolul al XIII-lea, iar Simeon a trăit probabil în același secol.

Sfântul Grigorie din Sinai (18)
(1255 - 1346)

Grigorie provine din Asia Mică și a intrat mai întâi într-o mănăstire de pe insula Cipru. Apoi s-a mutat în Peninsula Sinai, unde a trăit în asceză strictă. Ulterior s-a dus la sfântul munte Athos. Acolo a săvârșit printre călugări pentru a reînvia rugăciunea spirituală. Ulterior a trebuit să fugă din cauza controverselor legate de metodele de rugăciune. A început o călătorie lungă și, în cele din urmă, a ajuns în Bulgaria, unde a fondat o mănăstire și, în cele din urmă, și-a găsit pacea aici. A murit și el aici. Gergely a ocupat un loc proeminent în reînnoirea rugăciunii spirituale din secolul al XIV-lea. A avut mulți discipoli și adepți care s-au rugat în spiritul său.

Theoleptos din Philadelphia (19)
(Născut: 1250, decedat: în jurul anului 1321 sau 1326)

Theoleptos este numit marea lumină a Philadelphia. Cel mai vechi II. Împăratul Andronikos (_1332), fiul lui Michael Paleologos, a trăit în timpul domniei sale. A fost mai întâi călugăr pe muntele sacru al lui Athos, de unde a fost invitat în antica Lidia, scaunul episcopal al Philadelphia, lângă Kogamos.

Gergely din Salonic, care a devenit cunoscut sub numele de Palama (20)
(1296 - 1359)

Gergely Palamasz a locuit mai întâi în curtea imperială din Constantinopol și apoi s-a retras la o mănăstire de pe Muntele Athos. Un nou teolog a fost un discipol al lui Simeon, cu care s-a familiarizat cu scufundarea în Dumnezeu. Acest mod de rugăciune l-a dus până la capăt; a căutat să se răspândească, mai ales printre călugări. Eforturile și învățăturile sale au fost puternic dezbătute. Extrasul nostru nu abordează punctele în litigiu.

1 După cum au arătat cercetările recente, discursurile spirituale au fost atribuite greșit lui Macarios. Acestea conțin diferite greșeli ale farienilor, care însă nu sunt resimțite în fragmentul nostru. Traducerea în germană a lui Migne P.G. 34. realizat.

2. Următoarele detalii G.L. Marriot Macarii Anecdota c. din cartea sa; Cambridge, 1918.

3. Annales du Musée Guimet din XXV, 1894; În urma selecției lui Jean Goullard, Petite Philocalie de la Prier du Coeur, Paris, 1953.

4. Selecția și traducerea germană se bazează pe volumul 2 din Dobrotoljubije, Moscova, 1884. În Dobrotoljubije, „The Wundred Wise Sayings” apare sub numele de Sinai Nilus, dar este atribuit lui Evagrios. Vezi Hausherr, Revue d’Ascétique et Mystique, Toulouse 15, 1934.

4a. Când părinții monahi vorbesc despre pasiune, înseamnă mai ales pasiuni dezordonate, necontrolate. Pasiunile, ca forțe ale personalității umane, desigur, nu vor să fie refuzate. Mai mult, pasiunea lor pentru iubire izbucnește în ele ca flacăra de foc a iubirii lui Hristos și îi încurajează să-și trăiască întreaga viață.

5. Separarea extraselor și traducerea germană a urmat lui Jean Gouillard; vezi nota 3; P.G. Migne 65; Weis Liebersdorf, Leipzig, 1912 (ediție critică); P.E. des Places, Paris, 1943.

6. Farianii au format o sectă misionară fanatică la mijlocul secolului al IV-lea. Potrivit lor, sufletul poate fi în același timp într-o stare de har și păcat. Aceste cuvinte ale Domnului au fost interpretate greșit: „Gândurile vin din inimă”. Deoarece chiar și după botez, gândurile rele apar pe lângă cele bune, ele provin din două surse. Sursa gândurilor bune este Duhul Sfânt, sursa răului este diavolul. Amândoi trăiesc în inima omului în același timp. O altă greșeală pe care o fac este că calitatea esențială a harului este că este simțită. Cel care a simțit har se află într-o stare de har care nu se mai pierde. Ei nu au cunoscut harul dat fără să știe omului în botez. Pentru cel care trăiește în har, în ciuda asemănării exterioare cu faptele păcătosului fără grație, actul este un eveniment pur obiectiv și, prin urmare, nu un păcat. Adversarul acestei erezii a fost Photikei Diadokhos. Farienii aveau adepți în principal dintre călugări. În ciuda celor mai puternice persecuții bisericești și de stat, acestea au fost răspândite în Siria, Pamfilia și Liconia. S-au ținut chiar în secolele ulterioare. Greșelile Farianilor din secta Bogumil în secolul al XII-lea.

7. Selecția și traducerea în limba germană au fost făcute pe baza volumului 1 din Dobrotoljubije; Moscova, 1883.

8. Selecția și traducerea în germană au fost făcute pe baza volumului 2 din Dobrotoljubije; Moscova, 1884.

9. Selecția și traducerea germană s-au bazat pe J. Gouillard; cf. Nota 3; P. Sedjan, Mar Isaacus Ninivita de perfectione religiosa; Paris - Leipzig, 1909. A.J. Wenainck, Mistic tratează de Isaac de Ninieveh, Amsterdam, 1923; Migne, P.G. 86.

9a. Isaac din Ninive discută aici munca fizică ca opusul rugăciunii pe care el o desemnează drept cea mai înaltă activitate a omului. Munca fizică în mănăstirile din Est nu a fost disprețuită, ci doar apreciată în mod corespunzător. Deja, menținerea vieții a cerut-o în mod natural în viața comunității.

10. Bazat pe J. Gouillard; vezi nota 3.

11. Bazat pe volumul 2 din Dobrotoljubije, Moscova, 1884. Aici mănăstirea Hasukhios din Batos este confundată cu Hasukhios din Ierusalim, care a trăit în secolul al V-lea. „O sută de învățături înțelepte” îi citează pe John Steppe și Maximus Crezul, care au trăit după secolul al V-lea.

11a. Pentru o mai bună înțelegere, este mai potrivit să afirmăm că acest termen provine din viața de zi cu zi. Dacă cineva se află sub influența băuturilor îmbătătoare, sensul său este ascuns, așa cum spun oamenii. Lipsesc inhibiții ale spiritului. Unul își pierde viziunea clară și este captivat de cuvinte și acțiuni pe care le regretă ulterior. Dacă sufletul său este captivat de ispitele pasiunii, el se află într-o stare asemănătoare cu beția. Stăpânirea patimilor este o viață semnificativă dată de respectarea poruncilor, alături de o înțelegere intelectuală pură, potrivit părinților monahi, o condiție prealabilă pentru un cer senin al sufletului care nu este ascuns de niciun nor mic. În acest cer spiritual clar, Domnul Hristos, Ziua Dreptății, apare în rugăciunea spirituală. Cuvântul apostolului Sf. Petru: „Fraților, fiți sobri, fiți vigilenți”. - a fost standardul pentru mănăstirile orientale.

12. Cuvintele războinic al lui Dumnezeu, războinic spiritual, ascet ca semn al unui călugăr sunt adesea incluse în fragmentele noastre. Cuvântul ascetism în limba greacă înseamnă un stil de viață autocontrolat și riguros cu care sportivii se pregătesc pentru competiție. Viața creștină este o luptă și este întotdeauna înțeleasă așa cum o vedem clar în scrisorile Sfântului Pavel. Sportivii greci s-au luptat pentru o coroană de lauri trecătoare, creștinii s-au luptat pentru trecători, pentru fericirea cerească, pentru unirea cu Dumnezeu. Călugării s-au simțit în special războinici creștini pentru că au luptat în spiritul Evangheliei în renunțare voluntară, conform unei metode planificate și constante, pentru scopul final al omului creștin. În aceasta au văzut sarcina vieții lor. Din păcate, cuvântul asceză a fost asociat de-a lungul timpului cu concepte întunecate și negative. Aceste concepte sunt străine de sensul original deoarece ascetismul nu este altceva decât predarea eroică a omului creștin către cel mai înalt scop.

13. În conformitate cu volumul 5 din Dobrotoljubije; Moscova, 1889.

14. În conformitate cu volumul 5 din Dobrotoljubije; Moscova, 1889.

15. Nikephoros urmează aici o abordare estică veche. Kyrossi Theodoratas, care a trăit în secolul al V-lea, împărtășește acest punct de vedere. P.G. 83, 589. Dominația respirației joacă în acest punct de vedere. Astăzi, predarea despre tehnicile de respirație spirituală nu mai este depășită. La fel cum cântăreții trebuie să lucreze ani de zile până când stăpânesc tehnica de respirație care stă la baza cântării profesionale. Astăzi, medicii înșiși pun tehnici respiratorii în slujba vindecării pacienților cu inimă. Controlul respirației este o învățătură străveche a Răsăritului. Se practică încă în mănăstirile budiste din India. Este un instrument natural care este indiferent din punct de vedere moral în sine. Dacă intrați în slujba unui scop religios creștin, veți suferi o schimbare morală, nu una naturală, deoarece diferența este dacă un creștin care trăiește într-o stare de har o folosește într-un scop religios sau un păgân în scop natural.

16. În conformitate cu volumul 5 din Dobrotoljubije; Moscova, 1889.

17. Extrase sunt despre emoții și inimă. Ne referim la capacitatea de a simți acest lucru, spre deosebire de gândire și voință. Emoția se bazează pe conexiunea interioară dintre trup și suflet și, prin urmare, are o latură fizică și spirituală. Vorbim despre o lume emoțională temperamentală și blândă, săracă și bogată, crudă și delicioasă, mohorâtă și veselă, rea și bună. Numai aceasta arată importanța sa enormă pentru oameni. Deoarece acest lucru este influențat în special de pasiuni, înțelegem ce are de spus asceza despre purificarea lumii emoționale. Este cunoscut să se definească rugăciunea; înălțarea lumii emoționale către Dumnezeu. La popoarele antice, inima era centrul vieții spirituale deoarece mișcările emoționale și emoțiile sufletului se manifestau în mod vizibil în inimă. În extrasele noastre, folosim cuvântul „inimă” atunci când ar trebui evidențiată partea organică; și cuvântul „emoție” atunci când vibrațiile emoțiilor și a fi influențate de pasiuni ies în evidență. De aceea vorbim despre rugăciunea lumii emoționale și a lumii emoționale purificate după părinți. Trebuie remarcat aici că în rugăciunea inimii, părinții au văzut un mijloc de a se uni la Dumnezeu.

18. În conformitate cu volumul 5 din Dobrotoljubije; Moscova, 1889.

19. În conformitate cu volumul 5 din Dobrotoljubije; Moscova, 1889.

20. În conformitate cu volumul 5 din Dobrotoljubije; Moscova, 1889.

21. În extrasele noastre, „ezihia” prin odihnă sacră în Dumnezeu înseamnă scufundare (aprofundare) în Dumnezeu. Credem că această traducere este justificată în mod substanțial și este mai ușor de înțeles de către publicul larg. Călugării care practicau scufundarea în Dumnezeu credeau că vor continua moștenirea Bisericii Răsăritene. La fel cum exagerările și greșelile din explicațiile lor pot aluneca între gândurile bune și cele sănătoase, la fel și cei cufundați în Dumnezeu sau în stomacul lor.