Kata Kovács

Coproducția braziliană-maghiară a Budapestei a fost realizată din romanul cu același titlu al lui Chico Buarque, în regia lui Walter Carvalho, Gara Centrală, Nimeni Țara și directorul filmelor Carandiru - Rebeliunea închisorii. Ascuns în galben și sepia, munca sa cu soluții vizuale virtuoase poartă amprenta unui cameraman vizionar matur (fiul regizorului, Lula Carvalho) și a unui prim-regizor de film cu urechi verzi și este o dovadă a lipsei melodramelor de percuție, nu numai în producția de film maghiară.

Povestea spune panica de închidere a portierei lui José Costa, un scriitor fantomă brazilian de prim rang. Costa este nemulțumit de frumoasa sa soție de crainic TV și de fiul său obez și suferă de scrierile sale strălucite care apar sub numele altora. Cu toate acestea, într-o scurtă vizită la Budapesta, el este fascinat de limba maghiară și apoi, după niște chinuri, urcă într-un avion pentru a urma pe urmele pasiunii sale neașteptate. La Budapesta, o fată pe nume Kriska nu numai că începe să-i bată faimoasa complicată limbă maghiară în cap, dar și deschide ușa dormitorului larg în fața ei.

Romanul de succes mediocru al lui Buarque, plin de episoade absurde și exotice, oferă o situație melodramatică bazată pe un triunghi amoros perfect: Jose trebuie să aleagă între soția sa și Kriska și omologii lor metaforici, limba sa maternă și limba maghiară. Nu există nicio soluție pentru ca protagonistul să mănânce între cei doi: romanul Costa tânjește după limba maternă și pe frumoasa lui soție la fel de mult ca tânjește după Budapesta și Kriska. Filmul descrie toate acestea doar slab, în ​​schimb, chinul psihic destul de portretizat de Costa iese în prim plan. În timp ce cea mai mare virtute a operei lui Buarque este de a lăsa cititorul în mintea eroului său prin gradul său ridicat de personalitate, distanța dintre film și spectator va crește pe măsură ce timpul filmului progresează și narațiunea vocală personală dispare.

Principiul organizator al poveștii este deriva lui Costa, a cărui auto-căutare Carvalho descrie inițial cu o duplicare vizuală a figurii. Omul se regăsește într-un oraș o dată și altul în altul, dar în realitate, atât povestea, cât și protagonistul sunt fără scop și nici măcar ca episoade cu tendințe absurde, le scutură dintr-o stare apatică ca o noapte zgârcită care se încheie cu o ruletă. . Numărul mic de momente bune din Budapesta surprinde deriva suprarealistă a protagonistului, în timpul căreia se confruntă simultan cu sine, cu femeile periculoase și frumoase și cu mișcarea subterană înfiorătoare a congreselor scriitorilor din umbră. Cu toate acestea, filmul este în mare măsură o serie de gesturi banale, a se vedea, de exemplu, o descriere a emoțiilor care explodează ale lui Costa printr-un prim-plan al unui pahar de șampanie spulberat în palma mâinii sale.

De fapt, Buarque vă poate spune despre Budapesta cât puteți citi într-o jumătate de după-amiază dintr-un ghid de călătorie nu prea gros, iar Carvalho nu reușește să aprofundeze în descrierea orașului. În principiu, acest lucru nu deranjează pe nimeni, cu excepția câtorva spectatori unguri, dar din moment ce puterea fermecătoare a Budapestei a jucat un rol central în poveste, este îndoielnic de ce vedem doar un banal galben-maroniu de la Podul cu Lanțuri până la casa bandei. . Budapesta se află în situația specială că, în timp ce în alte țări ale lumii poate fi considerat doar un film mediu, falimentul complet al conducerii sale de actorie este expus jenant publicului maghiar. Una dintre cele mai mari slăbiciuni ale sale este că protagonistul său nu pronunță o singură propoziție maghiară autentică: vorbește o maghiară literalmente frumoasă, perfectă din punct de vedere gramatical în același timp - întrucât cel mai mare succes al vieții lui José este să învețe limba cea mai dificilă din lume scrie un volum reușit de poezie în limba maghiară.care nu înțelege nici un cuvânt din ceea ce spune. Ceea ce s-ar putea să nu fie chiar remarcabil pentru un spectator brazilian, publicul maghiar șuieră evident, un moment atât de neplăcut este cauzat de fiecare cuvânt rostit de Costa în limba maghiară.

Viziunea lui Buarque este că protagonistul său își va lăsa familia și patria sub influența sunetului și misterului limbii maghiare, iar în ultima treime a cărții - când este aproape sigur că nu va găsi ceea ce caută - lasă realismul în chinul său febril, suprarealist. Cu toate acestea, ceea ce este o descriere excelentă a sufletului în roman, în ciuda banalului clipire a ultimelor rânduri, este o modernizare lipsită de sens, banală și învechită la sfârșitul filmului.

Budapesta poate fi văzută în secțiunea Povești ciudate a celui de-al 17-lea Festival de Film Titanic.