Busolă misterioasă - Conștiință

Puteți trimite această pagină prin e-mail unui prieten aici.

Vă mulțumim din nou pentru recomandare!

Mulți, în multe feluri, au încercat să definească ce este cu adevărat o conștiință. Putem afirma că fiecare ființă umană are, chiar dacă vocea sa poate fi redusă la tăcere sau chiar dezactivată complet. Există, de asemenea, conștiințe bune, rele, slabe și false. Există multă enigmă, mult mister în jurul lui.

Potrivit unei povești, un indian a fost întrebat care este conștiința lui. Indianul a răspuns:

- Am un lucru triunghiular în mine. Dacă fac ceva greșit, se întoarce și provoacă durere în mine. Dacă greșesc des, colțurile triunghiului se vor epuiza și rotația acestuia nu va mai afecta. 1

Este o definiție potrivită, simplă și adevărată, deși considerăm că este mai complicată de atât. Nici marii gânditori greci nu au evitat întrebarea, Socrate, de exemplu, a formulat un răspuns la fel de simplu ca indianul:

- Despre asta vorbești, nu despre ce vorbești.

Dar există situații în care conștiința noastră nu vrea să ne descurajeze, ci să ne motiveze, șoptind că trebuie să facem ceva. Nu am scris în mod intenționat că gesticulează întotdeauna spre bine, pentru că uneori îi „vorbește” despre ceva care ulterior se dovedește a fi greșit, ar fi trebuit să o facem diferit. Dacă nu alegem auto-justificarea pentru a explica deciziile noastre proaste, atunci avem tendința de a exclama: "- Și conștiința mea mi-a șoptit că ..." Potrivit lor, conștiința nu este o busolă indestructibilă care indică întotdeauna calea corectă în noi, dar poate funcționa și prost, se poate vorbi greșit.

În general, credem că conștiința noastră nu este altceva decât un fel de lumină interioară, un felinar interior prin care putem să ne examinăm, să ne controlăm și să judecăm dacă o decizie sau o acțiune a fost corectă sau greșită. Dacă funcționează corect, este și adevărat. Totuși, putem vedea și din cele spuse până acum că nu întotdeauna ne indică bine. Permiteți-mi să ilustrez acest lucru cu o nuvelă pe care am auzit-o de la un tânăr prieten de-al meu:

Prin urmare, în rezumat, putem spune că conștiința este „instrumentul” misterios și important al judecății noastre morale, în care este „codificat” inerent un fel de lege morală universală a vieții care ne conduce la „bine”. Cu toate acestea, pot fi încorporate alte idei și legi morale care conduc la „rău”. De aceea, conștiința, deși poate fi o mare putere pentru bine, nu este în sine o busolă sigură pentru a distinge între bine și rău. 2