Comparația eficacității și siguranței rivaroxaban și warfarinei în practica zilnică la pacienții cu fibrilație atrială non-valvulară

În practica clinică de zi cu zi, rivaroxaban este cel puțin la fel de eficient în prevenirea accidentului vascular cerebral, embolizarea sistemică și semnificativ mai eficient în prevenirea evenimentelor tromboembolice venoase decât warfarina, cu o mai bună aderență la terapie.

eficacității

Rivaroxaban a fost eficient în reducerea riscului de accident vascular cerebral și embolizare sistemică la pacienții cu fibrilație atrială non-valvulară (NVPF) în studiile clinice randomizate controlate. Autorii au urmărit să evalueze eficacitatea, siguranța și persistența terapeutică a rivaroxabanului și a warfarinei în condiții clinice reale în practica de zi cu zi. În acest scop, au fost analizate datele din baza de date a asigurărilor din SUA care conțin prescripții din mai 2011 până în iulie 2012. Pacienții adulți cărora li s-a inițiat tratamentul cu rivaroxaban sau warfarină pentru FP și au avut un scor CHADS2 ≥1 în perioada inițială de 180 de zile au fost incluși în studiu. Cohortele de pacienți au fost potrivite cu 1: 4 pe baza scorului de înclinație. Obiectivele studiului au fost sângerări majore, hemoragie intracraniană (ICH), hemoragie gastrointestinală (GI), evenimente tromboembolice venoase (TEV) și obiective complexe de accident vascular cerebral și embolizare sistemică.

Eșantionul potrivit a inclus 3654 pacienți care au primit rivaroxaban și 14.616 pacienți care au primit warfarină. Corespondența a fost adecvată, cu o diferență standardizată mai mică de 10% pentru toate caracteristicile pacientului. Nu a existat nicio diferență semnificativă între cele două grupuri în ceea ce privește complicațiile hemoragice și obiectivul complex al accidentului vascular cerebral și al embolizării sistemice. Incidența sângerărilor majore a fost de 3,3 evenimente/100 pacienți ani în grupul cu rivaroxaban și 2,9 evenimente/100 pacienți ani în grupul cu warfarină (raport de pericol, [HR] = 1,08; IC 95%: 0,71-1,64; p = 0,7209). În mod similar, incidența ICH a fost de 1,8 și 1,5 evenimente/100 pacienți-ani (HR = 1,17; IC 95%: 0,66-2,05; p = 0,5905), incidența sângerării GI a fost de 9,5 și au existat 7 evenimente/100 pacienți- ani (HR = 1,27; IC 95%: 0,99-1,63; p = 0,0590) în grupurile cu rivaroxab și, respectiv, warfarină. Incidența accidentului vascular cerebral și a embolizării sistemice a fost de 4,6 evenimente/100 pacienți ani în grupul cu rivaroxaban și 5,9 evenimente/100 ani pacienți în grupul cu warfarină (HR = 0,77; IC 95%: 0,55-1,09; p = 0, 1364).

În schimb, pacienții cărora li s-a administrat rivaroxaban au avut o incidență semnificativ mai mică a evenimentelor TEV: 2,9 vs. 7,1 evenimente/100 ani pacienți (HR = 0,36; IC 95%: 0,24-0,54; p Evaluare: