Ernх Ligeti (poezie ardeleană și csung)

Bajvнvбs
O poezie despre evaziunea monedei
Sat
Scherzo
Ce vrea furnica?
Anina (1920)
Să trăiești viața
Țipând sub lună

ardeleană

Bajvнvбs

Sala lui de sport nu este acum înflorită,
dar te-am urât.
Ei nu privesc cu frăția,
dacă stai între, cavalerii.

Am călărit împreună în pădure,
punem un zar în cort.
Unul a fost pâinea noastră, destinul nostru.
Una: mantaua și una: sfântul nostru.

Este un prieten în toate - de ce l-ai vrut,
că femeile noastre ar trebui să fie una?
Trecutul tace în acest caz
și se face pe sabie.

Pentru că vedeți: suntem cu toții femei.
Vă vom anunța dacă vă ridicați.
Х sete de fiecare frumos.
Х zбszlу, х sfântul sнr.

Х este forța, х este lumea,
Х casca, х piciorul.
Lupta în luptă.
Murim zâmbetul.

Împreună degeaba
toată vara și iarna:
A fost un trandafir la sfârșitul îmbrăcămintei sale,
și a trebuit să te omor.

(1914)


O poezie despre evaziunea monedei

Petreceți o poezie perfect,
a face furori,
vezi cât de rău este -
Prefer să dorm mult.

Ia un ban,
to curveforehand,
cu siguranță înainte -
Mi-e frică de el.

Este mai clar, mai ușor
a trăi ca un mire,
a te intinde pe jos,
amestecați un pachet de cărți.

Schimbă-ți tricoul în fiecare zi
și să binecuvânteze câteva femei
și legați un buchet
chiulasă până la coș.

Coaseți butonul și
ai grijă de încălțăminte și
Ferește-te de trabucuri,
să nu ne uităm la asta sau la alta.

Nu vă faceți griji pentru nimic,
și mai ales pe sân,
în care este inima și e
suferința unui prost.

Ca un balon grozav,
Lasă bobul să fie plumbul,
Spune-ți mâna asupra mea,
buzele mele sunt pe de altă parte.


Sat

Luna vine spre cer.
Grădină, atrium, filtrat și smuls
Modelele de seară sunt acoperite.
Există un număr mare de bacterii.

Uită-te la câmpurile de parfum,
Noaptea s-a terminat,
Ferestrele suspendate se mănâncă
Happy village nempe hempereg.

El ascunde secretele,
Silbacol bacterian Magbnosan,
Nici măcar un cvas nu-l însoțește,
Măsoară timpul cu fața plictisită.

Cu lumina, circulă o lumină lentă.
Urletul orei: la nesfârșit
Și dacă cafea: tнz уra, hallу,
Cu siguranță: цrцkkй valу.

Alabrdos alb maro,
Se urcă pe pereți până la turn,
Pentru luni de timp nedefinit
Brațele lui înguste cresc.

(1916)


Scherzo

Pentru a te gândi la groază:
O să mor și eu,
- Ernх Ligeti se odihnește aici.
Simoron înflorește când va crește,
Te joci cu ușurință.

Este o zi grozavă.
Mă întind pe spate în sala de gimnastică.
- Ernх Ligeti se odihnește aici.
El va scrie cine va veni.
Avem mult timp liber.

Ce se va întâmpla cu Snromon? Ușoară.
Mint discret acolo.
- Ernх Ligeti se odihnește aici.
Râde Ъr s a Delnх.
Au dreptate în privința asta.

Ce de spus? Va fi groaznic.
Nu pot ajunge la Seara,
Reporter în linie, бrvбn,
Mă aștept
Și trebuie să-mi pun oasele aici.

(1918)


Ce vrea furnica?

Știu ce să-ți spun,
să facă ani lungi să dispară,
că ar trebui să fie altfel
și nu voi fi nimic.

Știu ce să-ți spun,
Cânt o pasăre în inima mea
pahar de lapte cu ton de apel,
ca un înger într-un loc.

Știu ce să-ți spun?
dacă nu te interesează
privábt keserыsйgem,
fluture mic la nesfârșit.

Știu ce să-ți spun,
Când lumile ard,
care este flacăra unei lumânări?
Ce vrea furnica?

(1916)


Anina (1920)

Două sute de picioare dure au fost livrate minei
într-un coș pentru iad
razele soarelui blocate în piatră
cineva a început să-l caute.
Și jos în adâncul din fața ta
iar în pereții vinului kõ a plâns,
a fugit de sabia cu două tăișe, bit,
Romani, șvabi, maghiari.

Sună deja departe de fabrică
iar jos el ridică din umeri,
în mod similar, bateți în apă
furtunoasă, feroce două sute de proletari.
Și unde puteți vedea, spații orbe, plane,
dar deasupra, dar deasupra este cel căsătorit și copilul.
pătat, învinețit, zdrobit ciocanul -
Romani, șvabi, maghiari.

Lumina vieții este aprinsă,
iar lumea dansa pe câmpurile verzi.
S-a evitat culoarea, culoarea, culoarea
Și au pornit în toi,
mesajul în două tonuri a început cu ei:
ia-mi inima, ia-mi inima,
dă acce o nouă zi -
Romani, șvabi, maghiari.

Și deasupra castelului. Cameră de înfrumusețare cu aripi
cuvântul a revenit la mină:
Luați fesele, strângeți-le înmulțiți,
pentru că ai nevoie de culoare și pornești părul
E fûl a gép, este estély láza int.
Cel de două sute de ani va începe din nou
și nu vede: peștele scârțâie jos,
Romani, șvabi, maghiari.

Aerul izbucnește o clipă,
stomacul pământului este fierbinte din nori,
Magazinul de ciment se prăbușește, ticălosule
iar sturionul cade din dublu,
iar mușchii a două sute de oameni se retrag,
teribilul tău cataclism.
Domnule, de ce ești furios?! -
Romani, șvabi, maghiari.

Două sute de cadavre prind din nou viață
și nu aveți nevoie de fire pentru acest nume.
Două sute de cadavre, un ucigaș mare,
utilitate, autobuz și piață.
Două sute de oameni au mâncat cărbunele,
dar mâine vom merge din nou la pământ,
și îi bate până la moarte -
Romani, șvabi, maghiari.

Doi dintre ei sunt morți. dar aici este vd
Și este ușor și zgârieturi ca mici
și zgârie ca murdăria și adună saboți
Și ca un lup, te privește în ochi.
Vina lui Anina circulă aici,
două sute de ochi goi urlă aici
iar sătenii fac furori -
Romani, șvabi, maghiari.

Dung se află în spate,
brațul se extinde din masă,
gnomul némei se ridică
e înainte și înapoi ca o furtună:
Atenție, trăiți oameni!
Numai cel care iubește poate scăpa,
iertarea ei este de două sute de morți -
Romani, șvabi, maghiari.


Să trăiești viața

O să duc viața. Kevйs
gura mi-ar picura ca un pahar
câteva picături de inel în partea de jos. У sуvбr
drăguț, în cine și în ea

cel care nu a trăit. Ochi, nu te uita
tu, dreapta și stânga, care aruncă soarta,
căci el este capul inimii și această fiară feroce
spațiul este, de asemenea, un cap. - Nu ești muzician,

care scoate o pedeapsă
și uită, și apoi cade la pământ
instrumentul și illanul din el.

Trăiești, ești. Numele este nr-
sunt rupți cu lacrimi pe un lemn sculptat
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
și te uiți din vedere chiar și atunci când ești orb.


Țipând sub lună

Iarna este pe drum,
arde la căldură, la căldură.
Vai de mine, vai, lună, dacă vorbești,
luna mea în tuu negru.

Alélva mi: csilingelьnk,
czin, czin, nimeni nu-l aude.
O mare lume a frumuseții circulă cu noi,
păr, păr, fundul munților.

Doar transportați, voi, transportați, dacă este un tren,
dacă este o culoare,
dér dacă plictiseală și vânt când este amar,
Nu-ți pasă.

Czin, czin: se deschide organul de cristal,
bujor de gheață iarna,
păr, hop, eb ha vonyнt
conduce doar o sută de abrupte.

Zboară, zboară, zboară singur
noapte neliniștită dacă ai companie?
Atât culorile, cât și lunile sunt epuizate,
toate se epuizează, dar tu doar zbori.

(Sursa: Ernх Ligeti - Am vrut unul bun pentru tine.