Daunele lipsei exercițiului

Lipsa exercițiului nu duce neapărat la supraponderalitate, dar consecințele sale pot apărea, de asemenea, menținând o greutate corporală normală. Din cauza lipsei unei condiții fizice adecvate, acestea pot fi întâlnite sub formă de tulburări de somn, oboseală și boli ale aparatului locomotor, în timp ce lipsa exercițiilor fizice are și un efect negativ asupra sistemului imunitar în ansamblu.

Artroză: articulațiile prezintă un risc crescut de deteriorare și vătămare din cauza slăbirii mușchilor din cauza lipsei de efort. Mușchii bine dezvoltați protejează articulațiile de suprasarcină, iar stabilitatea articulațiilor depinde de forța mușchilor. Datorită mușchilor slabi, articulațiile devin din ce în ce mai severe în timp, iar pe termen lung, cartilajul articular începe, de asemenea, să se uzeze. Pe lângă mușchii puternici, riscul de entorse este, de asemenea, semnificativ mai mic. În plus, dacă lipsa exercițiilor fizice este însoțită de supraponderalitate, articulațiile sunt supuse unei sarcini crescute, ceea ce agravează și mai mult gradul de uzură a cartilajului.

rtalmai

Deteriorarea discurilor intervertebrale: Utilizarea mai mică a sistemului musculo-scheletic decât este necesar afectează postura. Pe termen lung, există șanse mari de a dezvolta dureri de spate. În jurul vertebrelor lombare cca. Cei care sunt instruiți au cu 50% mai puține șanse de a suferi dureri decât cei care nu se mișcă suficient.

Osteoporoză: Lipsa exercițiilor fizice, în special la copiii care au neglijat activitatea fizică în copilărie, crește riscul de osteoporoză ca adult, care este asociat cu un risc de fracturi.

Mai multe leziuni: un stil de viață sedentar are ca rezultat o scădere a rezistenței, scăderea vitezei, agilității și afectarea coordonării. Deteriorarea abilităților motorii crește riscul de rănire.

Boli cardiovasculare: Lipsa exercițiilor fizice crește semnificativ riscul de boli cardiovasculare. Intensitatea moderată, antrenamentul regulat și un stil de viață sănătos pot reduce riscul.

Probleme metabolice Diabetul de tip 2: Lipsa exercițiilor fizice, adesea combinată cu supraponderabilitatea, poate duce la dezvoltarea diabetului de tip 2. În această boală, organele țintă, în special mușchii, nu mai răspund la hormonul insulinei, ceea ce înseamnă că zahărul care intră în organism în timpul dietei nu se descompune în celule, ci determină un nivel ridicat de zahăr din sânge să rămână în sânge. Antrenamentul regulat de rezistență crește sensibilitatea receptorilor de insulină de pe suprafața celulei, insulina se leagă de aceștia și astfel permite zahărului să pătrundă în celule.

Sindromul metabolic: combinația de toleranță scăzută la glucoză, tulburarea metabolismului grăsimilor, hipertensiunea și obezitatea (în special obezitatea abdominală) se numește sindrom metabolic. Sindromul metabolic crește semnificativ riscul de ateroscleroză, infarct miocardic, accident vascular cerebral și tulburări circulatorii, cum ar fi boala arterială periferică, cunoscută și sub numele de „boală de vizualizare a vitrinei”. Sindromul metabolic este în mare parte rezultatul lipsei de efort. Antrenamentul regulat și persistent joacă un rol important în prevenire, iar în cazul unei boli deja stabilite, este o parte importantă a terapiei.

Tulburări de stres: Lipsa exercițiilor fizice contribuie, de asemenea, foarte des la dezvoltarea bolilor legate de stres. Este foarte important să scapi de hormonii stresului eliberați ca urmare a stresului, de exemplu, sportul ajută în acest sens și în ameliorarea stresului. Stresul netratat duce la boli pe termen lung.

Lipsa exercițiilor fizice slăbește sistemul imunitar: sportivii obișnuiți au un risc mai mic de boli infecțioase și chiar de cancer. Aveți însă grijă să nu exagerați cu sportul, deoarece atât lipsa de exerciții fizice, cât și antrenamentul excesiv slăbesc sistemul imunitar.